Zece paşi spre sărăcie

 Oricât ar părea de ciudat, a fi sărac, este o artă!

De-a lungul anilor, m-am învârtit foarte mulţi ani printre săraci şi am reuşit să le smulg secretele acestei arte pe care ei o mânuiesc magistral! Arta de a fi sărac!

Iată mai jos care sunt cei 10 paşi care te conduc garantat la sărăcie:

  1. Ascunde-te cât mai bine în anonimat! De exemplu, în dosul unui nickname sau username şi al unei parole.
  2. Refuză orice contact cu lumea! E singurul mod în care te poţi afla în siguranţă!
  3. Urmăreşte cu atenţie toate reclamele de la televizor, radio şi din presă!
  4. Refuză să citeşti cărţi care te scot din lumea ta sigură. Citeşte doar romane siropoase, gen Sandra Brown. Ele îţi vor garanta succesul pe calea sărăciei!
  5. Înconjoară-te cu cât mai mulţi oameni săraci! Ei sunt singuriii care te pot înţelege!
  6. Refuză să înveţi orice! Prea multă carte, strică!
  7. Cheltuie-ţi banii în malluri şi supermarketuri! Oricând poate să apară o nouă criză şi e bine să ai de toate, măcar pentru câteva luni, acolo!
  8. Evită persoanele care au imaginaţie, care acţionează rapid şi care vorbesc puţin, dar fac multe! Ei sunt un pericol de moarte pentru zona ta de confort! Din cauza lor apar atâtea schimbări periculoase în lume, care ameninţă liniştea şi siguranţa celor ca tine!
  9. Fă mereu şi mereu aceleaşi lucruri pe care ai învăţat să le faci la grădiniţă! O să ajungi într-o bună zi să fii expert în ele şi atunci vei da lovitura vieţii tale! Toată lumea îţi va cădea la picioare şi vei călca triumfător pe capetele tuturor!
  10. Bârfeşte şi invidiază pe toţi oamenii de succes ai momentului! Din cauza lor ai tu atâtea necazuri, încât abia îţi mai vezi capul de ele!

 

 

Succes în atingerea celei mai înalte sărăcii cu putinţă!

Reclame

Vânătorii de gratuităţi 2 — Soluţii

 În prima parte a articolului, am semnalat o stare de blocaj, un obstacol.

În acest articol, o să caut să prezint câteva soluţii. Evident, aplicarea lor şi succesul, depind de cât anume şi ce anume îşi doreşte fiecare din cei în cauză.

Unul din blocajele cu care m-am confruntat mulţi ani, a fost lipsa încrederii în forţele proprii. De aici şi încă din câteva direcţii care în esenţă se numesc „programe subliminale moştenite de la părinţi şi maturi”, a rezultat o atitudine şovăielnică şi ezitări îndelungi în luarea deciziilor. Am pierdut enorm de-a lungul anilor şi am început ca mai toată lumea de altfel să caut vinovaţi. Evident, în afara mea şi în afară de mine!

Apoi, am început să am dubii privitor la adevăratele cauze ale „ghinioanelor”. Aşa că, am vrut să ştiu mai multe despre ce înseamnă „succes”, „milionar”, etc. Încet-încet, am descoperit că anturajul mă influenţează în mod covârşitor. Am înţeles altfel zicerea bătrânească „Spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti!”.

Anii de Yoga atât teoretic cât şi practic mă învăţaseră deja despre feluritele forme de post = abţineri = tapas.

Într-o zi, am făcut brusc conexiunea între blocaje, alimentaţie şi anturaj. Cum? Foarte simplu! În Orient, există o zicere similară cu cea de mai sus:

Spune-mi ce mănânci, ca să-ţi spun cine eşti!

La început, m-a izbit similaritatea celor două aforisme din popor. Îmi era practic imposibil să ignor înţelepciunea atâtor generaţii care păstraseră în conştiinţa colectivă = Eul colectiv = Egregoriu, această informaţie. Cum am copilărit la Munte, am învăţat destul de devreme că toate îşi au rostul lor sub Soare!

Deci?

La Yoga şi la fizică, am învăţat despre REZONANŢĂ. Rezonanţa astăzi, înseamnă practic radio, walkie-talkie, sateliţi de comunicaţii, cuptoare cu microunde, telefonie mobilă, televiziune, dezagregarea calculilor (biliari, hepatici, renali) cu ultrasunete. Am enumerat doar aplicaţiile foarte cunoscute ale rezonanţei.

În lumina fenomenului (Legii!!) de rezonanţă, am făcut pentru prima oară conexiunea între ceea ce mănânc, oamenii cu care vorbesc de obicei, starea psihică generală circumstanţe agravante = sunt empatic, psihometru şi telepat din naştere şi rezultatele pe care le obţin în viaţă.

Sensibilitatea extremă cu care m-am născut, nefiind educată, eram permanent expus, peste măsură pentru mine, distorsiunilor de câmpuri provenite de la cei maturi din jurul meu.

După ce am ales să îmi găsesc singur drumul în viaţă, am început să caut soluţii pentru „problemele” mele.

Astfel, încă dinainte de a abandona cursul Yoga, eram hotărât să învăţ şi să aplic ceea ce simţeam înăuntrul meu că funcţionează şi am înţeles în cei 6 ani de Yoga.

Două teme aveam în vedere: LIBERUL ARBITRU şi REZONANŢA.

Am început să ţin posturi, din ce în ce mai severe.

Aşa am descoperit că, mâncarea îmi influenţează covârşitor şi gândurile şi emoţiile. Şi vă invit să urmăriţi videoclipurile lui Pera Novacovici, „Pastila de psihologie x”. Chiar vă rog pe toţi care veniţi pe aici, să vedeţi ce zice un psiholog de profesie despre mâncare şi anturajul în care trăieşti!

Să revin la subiect însă!

Câteva metode sunt aplicabile la oricine, pentru a deveni om de succes, care, în ultimă instanţă, se rezumă la îţi schimba modul de gândire!

Metoda 1: Schimbă-ţi anturajul! Caută să stai cât mai mult în compania oamenilor de succes, a miliardarilor! Cum? Foarte simplu! Caută cărţi scrise de milionari şi publicate FREE pe internet. Caută cu Google (Yahoo Search, Ask, AltaVista, Lycos, Bing, etc.) „citate celebre” ale multimiliardarilor lumii, caută informaţii despre ei pe www.forbes.ro [Exemplu: analist de geniu]

Urmăreşte situl care îţi face o zi bună.

Metoda 2: Schimbă-ţi obiceiurile alimentare! Ceea ce mănânci, îţi modifică frecvenţa proprie de vibraţie. Aşa cum condensatorul variabil dintr-un aparat radio schimbă postul pe care îl recepţionezi prin modificarea frecvenţei de rezonanţă, tot aşa mâncarea va acţiona ca un condensator variabil asupra „posturilor” pe care le recepţionezi. Astfel, anumite alimente te vor face să te simţi atras de mediile violente, în care lumea se ceartă şi se consumă în acte de violenţă de diverse intensităţi, în vreme ce altfel de alimente, te predispun la calm, linişlte, echilibru, diminuarea stărilor de tensiune = stress.

Metoda 3: Relaţia cu tine şi cu cei apropiaţi. Acordă o mai mare atenţie relaţiilor cu tine însuţi şi cu cei foarte apropiaţi. Caută să îi ajuţi ori de câte ori poţi, să le spui o vorbă frumoasă asta este gratis şi te costă mult mai puţină energie decât să urli şi să faci crize de isterie din orice fleac!

Metoda 4: Dăruieşte ceva, ori de câte ori ai ocazia! Fă cât mai multe daruri, indiferent cui! Aici, internetul şi chiar noi, cei de la Proiectul ZENLA, te putem ajuta. E simplu, descarci cărţile FREE pe care le avem sau dacă le ai deja, fă-le cadou cât mai multor oameni! Cu siguranţă, ai o listă de contacte pe internet! Trimite-le linkul de download la cărţi! O să le faci o bucurie şi TU, o să câştigi în ochii lor, fie şi pentru că te-ai gândit la ei!

Metoda 5: AUTOEDUCAŢIE CONTINUĂ. În fine, pentru cei care vor să facă bani, a te implica într-o afacere online, înseamnă AUTOEDUCAŢIE. Dar mai înseamnă şi a îţi crea propriul tău loc de muncă, DE ACASĂ! Îl imaginezi cum vrei TU să fie şi îl construieşti pas cu pas! Crezi că există în toată lumea un expert mai competent ca tine să facă asta? Dacă crezi asta, ei bine, TE ÎNŞELI AMARNIC!

Metoda 6: Inspiraţia şi modelele de viaţă. Renunţă la toţi sfătuitorii şi devino PROPRIUL TĂU CONSILIER! O să descoperi rapid de tot cât de greşit te-au condus cei din jur şi câte prostii ai făcut luându-te după ce ţi-a zis „X” sau „Y”. E foarte posibil să descoperi cu această ocazie, că ceea ce am recomandat aici, are valoare universală şi e aplicabil de către oricine…

În principiu, acestea sunt metodele pe care le aplicăm şi eu şi Monica şi o mare parte a prietenilor noştri de pe internet. Acestea sunt metodele pe care am descoperit că le aplică de fapt, cam toţi oamenii bogaţi.

Mulţi oameni, între care şi noi, am crezut că există secrete teribile privind bogăţia, ascunse cu intenţie. În ultimii ani, am avut atât de multe dovezi că toate „secretele” sunt la lumină, încât ne-am ruşinat de orbirea care ne-a împiedicat să le vedem peste tot în jurul nostru!

ORBIREA, se numeşte IGNORANŢĂ.

E cea mai gravă boală din câte au existat vreodată, dar veste foarte bună! este vindecabilă!

Medicamentele de care ai nevoie, se numesc generic: LITERATURĂ. Sau, CĂRŢI. Mai există acum şi o altă categorie de medicamente: FILMELE MOTIVAŢIONALE.

Două nume îţi dau: NICK VUJICIC şi WAYNE DYER.

Acum, ŞTII! Dacă peste o lună eşti la fel de grav bolnav de ignoranţă, atunci EŞTI SINGURUL VINOVAT ŞI ÎŢI MERIŢI SOARTA!

Dacă în şcoală, liceu, facultate, depindeai de părerea altora, ACUM, SOARTA TA, E ÎN MÂINILE TALE!

Lasă scuzele şi apucă-te să faci CEEA CE SIMŢI CĂ TE ÎMPLINEŞTE!

Cum să te aperi de prădătorii online

 Foarte mulţi dintre cei care îşi doresc să lucreze de acasă, sau să înceapă o afacere online, să facă bani pe net, se izbesc de un fenomen care, în lumea reală, este destul de cunoscut: existenţa prădătorilor.

În lumea animalelor, există o categorie de vieţuitoare care poartă denumirea de „răpitoare” sau „prădători”.

Tot aşa este şi în lumea noastră, a oamenilor. „Răpitorii” sau „prădătorii” umanoizi, sunt organizaţi în ceea ce numim generic, „lumea interlopă”. În popor, li se mai spune „pescuitorii în ape tulburi”.

Ca şi în lumea reală şi în Virtualia, avem interlopii noştri; animalele de pradă ale internetului. Oameni care sunt gata să facă orice murdărie, pentru a obţine bani.

Întrebarea care se pune, este:

Cum îi descopăr?

Iar următoarea, poate la fel de importantă, prin consecinţe este:

Cum mă pot apăra de prădătorii online?

În vreme în lumea fizică ei acţionează folosind forţa brută şi armele, online, situaţia este mult diferită.

Online, este lumea informaţiei! Prin urmare, există mult mai multe posibilităţi de a ne apăra de astfel de tentative de escrocherie şi furt, de minciună şi nemernicie, INFORMÂNDU-NE CÂT MAI BINE.

Există din păcate mulţi nemernici pe internet, care vor să profite de neştiinţa şi naivitatea oamenilor, oferindu-le aşa zise „oportunităţi de afaceri”, mai ales în zona în care nivelul de pregătire este scăzut.

Siturile de tipul „Work From Home” şi mai ales cele de tipul „Data Entry”, sunt în cea mai mare parte a lor, SCAMS.

Subiectul este vast şi necesită o dezvoltare pe multe pagini.

Ideea este că şi eu, ca mulţi dintre participanţii la viaţa online, am căzut în astfel de capcane. Uneori, totul s-a soldat cu dezamăgirea, cu speranţele spulberate, cu timpul pierdut şi cam atât. Au fost însă vreo două situaţii când am pierdut şi bani… Asta este!

Pentru a veni în ajutorul celor care vor să înveţe să aprecieze corect o propunere de job online sau de parteneriat la o afacere online, m-am decis să scriu o carte şi să prezint în ea cazuri concrete de astfel de „modele de afaceri”.

Cartea se numeşte „Bani pe net uşor şi repede” şi este destinată tuturor celor care vor să înveţe să se ferească de „marea cu sarea” şi alte promisiuni din categoria „prea frumos pentru a fi adevărat”.

Am scris cartea în primul rând pentru mine, să îmi amintească de faptul că neatenţia costă dar mai ales pentru cei pe care, citirea acestei cărţi poate să îi împiedice să ia decizii pe care mai târziu să le regrete.

Fără a fi un tratat de specialitate în domeniul siturilor SCAM („vrăjeală”, „minciună”, „ţeapă”), m-am străduit să ilustrez în carte ceea ce poate „produce” o minte umană îndreptată către rele. Regretabil este faptul că se găsesc milioane de astfel de situri pe net şi am considerat că e cazul să atrag atenţia tuturor celor care vor să ia în serios riscurile goanei după bani pe net făcuţi uşor şi repede.

Te invit acum să descarci această carte şi îmi exprim speranţa că o vei folosi înţelept, pentru a te apăpra de astfel de agresiuni în Virtualia.

Dacă ai cumva şi o experienţă neplăcută, mi-ar fi de folos să îmi trimiţi povestea ta, pentru ca într-o ediţie viitoare a cărţii, să o integrez ca material ajutător în categoria cazuistică.

Lectură plăcută!

Toate cele bune şi succes în depistarea prădătorilor online,

Şerban Stănescu, din Lumea lui Ainival, Proiectul ZENLA

Regula lui Vilfredo Pareto sau 20 — 80

Principiul Pareto sau regula 20 80, sunt concepte foarte bine cunoscute tuturor celor care au studiat marketing, au lucrat în vânzări la o trans-naţională sau într-un MLM, fie el clasic, „din om în om”, fie în varianta lui modernă, „din mail în mail”.

Despre principiu şi despre Vilfredo Pareto, se găsesc destule pe internet şi am să trec peste o repetiţie inutilă.

Reiau ideile dintr-un articol precedent:

 

1. „20% din populaţia mondială deţine 80% din avuţia mondială”

2. „20% din clienţi aduc 80% din venituri”

3. „20% din acţiuni aduc 80% din rezultate”

 

Încă de când am aflat despre acest principiu, m-a izbit uşurinţa cu care poate fi verificat în practică. Oriunde am căuta o „încălcare”, sorţii de a o găsi, se izbesc de şanse zero! Chiar şi aparentele excepţii, la o analiză pertinentă, se dovedesc a fi de fapt interpretări greşite ale unor stări de fapte mai puţin evidente.

Ieri, făceam nişte consideraţii privitoare la observaţiile făcute de mine pe piaţa din Grecia, referitor la cursul aurului şi la cămătărie, în general. Aşa mi-a venit următoarea idee:

 

 

Presupunem că fiecare om se naşte cu o avere personală de 1 tonă aur, deci o mie kilograme aur.

Aceasta înseamnă că, la momentul actual, putem aproxima averea mondială ca fiind 7 miliarde de tone de aur, repartizate la 7 miliarde de oameni.

Cum sunt ele repartizate?

Aplicând succesiv regula 20 80, am obţinut următoarele valori, la a XIV-a iteraţie (repetare consecutivă)

5,73 oameni (adică 6) deţin 481.036.337 kilograme de aur.

Admiţând că valoarea unui gram de aur este de 25 euro, rezultă că fiecare din cei 6 oameni, are o avere personală de 12.059 miliarde euro!

Mă voi feri să fac speculaţii de genul „imposibil!” sau „Aha! Mafia mondială există!” sau „Ştiam eu că cineva ne suge sângele!”, etc.

 

Ceea ce pun eu aici în discuţie, este cu totul altceva:

 

Este oare posibil să ne naştem toţi cu aceeaşi avere şi să ajungem să devenim săraci şi să slugărim altora?

 

Eu m-am jucat puţin aici presupunând că ne naştem toţi cu o avere de 1000 kilograme de aur.

Hai să ne deplasăm puţin către o altă paradigmă.

Ce aţi zice dacă, la vârsta de un an, orice nou-născut în viaţă, ar avea o avere care în cifre reprezintă 757.382.400 (şapte sute cincizeci şi şapte milioane trei sute optzeci şi două mii patru sute) unităţi valutare. Hai să denumim această valoare „Kressus”.

În al doilea an vom avea 2 x Kressus, în al treilea an 3 x Kressus, etc., până să spunem ajunge copilul bunic şi are o avere de 75 Kressus, adică:

75 x 757.382.400 = 56.803.680.000 unităţi valutare

Asta se citeşte „cincizeci şi şase miliarde opt sute trei milioane şase sute opt zeci de mii.”

Potrivit principiului lui Pareto, omul nostru, poate fi:

1. Păcală. Asta înseamnă că el deţine 80% din averea comună a lui Păcală+Tândală.

2. Tândală. Asta înseamnă că i-a mai rămas din averea comună Păcală+Tândală, 20%

 

Prin urmare,

Păcală deţine 0,8*2*56.803.680.000 = 90.885.888.000

Tândală deţine 0,2*2*56.803.680.000 = 22.721.472.000

 

Sigur, o să zică toată lumea, „păi sunt destul de bogaţi amândoi, la atâta puzderie de milioane, ce mai contează câteva zeci în sus ori în jos?

Iar eu voi răspunde:

De aceea e plină lumea de săraci şi neputincioşi!

Vreţi o explicaţie a ce înseamnă aceste cifre?

În articolul viitor, „Transferul de valori”, voi oferi această explicaţie, deşi pentru cine e destul de perspicace, ea e extrem de simplă şi chiar evidentă!! Atât de simplă, încât absolut toată lumea ştie exact ce înseamnă aceste calcule!

E destul să rostesc o formulă magică şi toată lumea ştie!

A şti însă şi a conştientiza, în practică, sunt chestiuni total diferite una de cealaltă…

Vă aştept curând la „formula magică”!!

 

 

Cursul „Cum să faci bani pe net” — CBPN 01 versus Club Asteria

Studiu de caz două afaceri online comparate

 

I. Alte oferte de învăţare a afacerilor online: Club Asteria.

 

Am fost pe Club Asteria. Un program de afiliere…

Contul free, oferă mult mai puţin decât ofer eu aici, la cursul de afaceri online CBPN 01.

Mai exact, Club Asteria „te momeşte în vârteje” vorba lui Eminescu să îţi cheltui banii. Formula clasică de network marketing:

Dacă tot cheltui, mai bine dă-mi mie banii, că te umplu eu de bani!

Să vedem şi cum anume mă pot umple de bani (oare?!?), cheltuind.

Ceea ce oferă ei pentru suma de $20 lunar, e cam ceea ce ofer eu în curs, doar că ceea ce ofer eu AICI, în cadrul cursului GRATUIT de afaceri online, mai exact pe grupul „Cum să faci bani”, se cheamă One-On-One Coaching şi costă cam $250 PE ORĂ:

http://annedwyer.com/web-presence-coaching/

Materialele pe care le oferă ei la Gold Membership, le am de vreo 3 ani şi am zeci de cărţi pe fiecare temă şi sub-temă.

În total, circa 2.000 de cărţi şi softuri de Internet Marketing.

Marketingul este acelaşi, de secole! Clienţii sunt alţii şi metodele

Pentru cine a înţeles principiile marketingului, cărţile sunt o bună sursă de inspiraţie.

 

Povestea care trebuie pricepută este că, indiferent câte cărţi ai avea, trebuie ştii vinzi. Am discutat acest aspect în alt articol.

Ca să ştii să vinzi, trebuie să Ştii ce înseamnă VALOARE, cum se produce valoarea, care sunt costurile, cum vede fiecare problema valorii, cum trebuie să te adresezi şi unde pentru a vinde fiecare tip/varietate de unitate valorică. Am scris pe larg despre toate acestea în cărţile „Libera Circulaţie a Valorilor LCV” şi „Schimbul de Valori”.

E arhicunoscuta vorba „Vinzi castraveţi grădinarului”. Asta, mai clar exprimat, sună cam aşa: e inutil să cauţi să vinzi ceva cuiva al cărui interes pentru produsul/serviciul respectiv, este zero sau tinde către zero.

Club Asteria, e un membership site pentru consumatori prin excelenţă, pentru începători şi pentru necunoscători în internet marketing.

De ce spun asta?

Însăşi sloganul de început, îi dă de gol:

„Pe situl nostru poţi să cumperi…”, etc. Ori asta înseamnă foarte clar că pe ei îi interesează cumpărătorii. Pentru asta, sunt dispuşi să facă nişte concesii.

Care sunt concesiile? În termenii psihologiei, se numeşte brain-drain. Spălarea creierelor. Mai popular exprimat, dresaj. Şi pentru a spăla creierele viitorilor cumpărători, pentru a îi determina să cumpere cu orice preţ, merită să cheltuie o sumă de bani pentru a produce nişte materiale de propagandă, suficient de bine ticluite, încât să camufleze intenţiile reale: subjugarea financiară, crearea dependenţei de produsele unor anumite companii.

Pentru a îşi dresa clienţii să cumpere şi să mai facă şi reclamă altora, ei sunt dispuşi să ofere materiale de „training”. A se citi: dresaj consumatorist!

Singura ofertă clară, este aceea de a cumpăra prin ei, diverse mărfuri. Aceleaşi care pot fi oriunde găsite, pe oricare dintre reţelele de network marketing sau MLM, cum li se mai zice.

Un fel de mall camuflat între sloganuri sforăitoare de marketing, foarte bine ticluite, e drept, dar pentru un anumit public-ţintă.

Acest public ţintă, sunt cumpărătorii de profesie, sau, consumatorii obişnuiţi. Valoarea materialelor oferite în traininguri, din perspectivă antreprenorială, este zero pentru cei înscrişi, şi veţi vedea mai jos, demonstrat cu calcule, de ce anume este aşa.

Mai exact, ca să faci bani, după ideile acestui MLM, trebuie să cumperi de la ei!

Cum vine asta? Banii se fac cheltuindu-i?

Cine v-a învăţat pe voi tâmpenia asta?

Ei caută cumpărători pe care îi momesc cu diverse promisiuni, gen „training”, „discount” etc.

Dar concret, ce oferă ei? În ce constă unicitatea ofertei lor?

Eu v-am trimis la Mike Filsaime.

Asta, dacă vreţi să învăţaţi ceva.

Continuarea, în articolul următor.

De la vis la realitate

Am greşit enorm în viaţă, ani la rând, pentru că am trăit într-o altă lume. O lume în care totul era, este minunat… M-am oprit însă la un moment, într-o etapă, nepotrivite: în loc să dau consistenţă visului, am rămas la stadiul de visare. Am întrerupt acest şir de stagnări, abia când am publicat prima carte. Atunci au început să se schimbe toate!

Cei ce vor citi volumul II Poarta din ciclul „Lumea lui Ainival”, vor înţelege mult mai bine ce vreau să spun.

Nevoia de a scrie acest articol, s-a născut dintr-un obstacol cu care mă confrunt la curs. Există mulţi între studenţii de la curs, care au dificultăţi diverse: comunicare, identificarea talentelor, managementul timpului, planificarea şi realizarea planului.

Cu Monica spre exemplu, m-am împotmolit la capitolul planificare.

Şerban, e prima oară în viaţa mea când cineva îmi cere să fac un plan!

Păi ce să spun? Adică să înţeleg că e prima oară în viaţa ta când cineva îţi cere să fii liberă? Să fii TU însuţi? Să ceri de la Viaţă exact ce vrei TU să ceri? OK! Poate că e aşa! Gândeşte-te însă că eu a trebuit să parcurg acest drum singur! Dacă ar fi fost cineva lângă mine să îmi spună, aşa cum îţi spun eu ţie, aş fi scutit ani de îndoieli, tatonări, ezitări, ocolişuri, paşi mici şi anevoioşi… Ce crezi tu că îţi cer eu de fapt?

Îmi ceri imposibilul!

De ce imposibilul? Îţi aminteşti ce mi-ai zis de ziua mea, când începusem să plâng, atunci, în 2009?

„Ce ţi-ai propus tu să faci de ziua ta, în 2009?

Exact! Efectul? Am început să râd! Mi-am dat seama unde greşisem şi că de fapt, realizasem 100%, exact 100% ceea ce cerusem, ceea ce îmi planificasem! E şi acum scris pe undeva în jurnalul din 2008! „Vreau să îmi petrec aniversarea din 2009, alături de FVM, în Grecia, pe malul Mediteranei!”. Punct.

Voi ghiciţi care e greşeala aici?

Iată-o: Am uitat o sumedenie de amănunte. Unul important, se referea la situaţia mea materială. Eram amândoi „faliţi” în acea perioadă, mâncam de pe unde apucam, ce apucam. Şi asta, pentru că ani în şir, banii au fost „persona non-grata” pentru mine… Pur şi simplu, am evitat sistematic zona banilor. Şi asta, a durat zece ani! Din 2000 în 2010… Lovitura primită în 2000, m-a destabilizat atât de tare, încât am refuzat să mă mai gândesc la bani, la făcutul banilor şi la orice altceva legat de bani… De fapt, aşa s-a născut ideea proiectului „Cum să faci bani fără bani”, aşa s-a născut cartea „Cum să faci bani”.

Din perspectivă financiară, anii 1998, 1999 şi 2000, au fost nişte ani foarte buni pentru mine. După şase ani de căutări, găsisem „formula succesului în afaceri”. Sau cel puţin, aşa credeam eu, luând în considerare rezultatele mele în afaceri.

Ceea ce am omis însă, era faptul că eram căsătorit şi rezultatele în familie, erau exact pe dos… Acolo, eşuasem de mult şi refuzam cu încăpăţânare să accept acest adevăr şi să trec mai departe. Am dat vina pe bani, timp de 10 ani… Consecinţa? Banii mi-au răspuns cu aceeaşi „monedă”!! Au luat alte direcţii, către alţi oameni, mai puţin furioşi pe bani decât eram eu!

Am început să conştientizez aberaţia pe la finele lui 2009 şi rezultatele, au început să apară. Cum Monica era cea mai vulnerabilă în acel moment, am lucrat cu ea pe subiectul banilor. Apoi, s-a născut ideea cărţii „Cum să faci bani”, pentru că în discuţiile cu ea, i-am explicat cam cum am procedat eu când am făcut bani mai mulţi decât aveam efectiv nevoie.

I-am povestit despre planul din 1998, apoi cel din 1999 şi deznodământul nefericit din 2000. Astfel s-a născut „schema” cărţii „Cum să faci bani”.

Ce vreau să spun cu toate acestea?

Modul în care îmi planific eu obiectivele, are mai multe laturi. Una dintre cele mai importante însă, este scrierea cărţilor.

Un obiectiv odată stabilit la nivel mental (vezi „Casa şi Familia”), el este în stadiul „Vis”. Pentru a deveni „Viziune”, el trebuie alimentat cu energie. Altfel spus, trebuie să te gândeşti. Cum se spune în popor, „Să visezi cu ochii deschişi”. Aici însă, există un pericol extrem de mare: REVERIA.

Reveria este una din capcanele în care cad enorm de mulţi oameni şi foarte mulţi, sfârşesc în această „groapă a viselor”!! Reveria înseamnă a stagna în faza de vis, a te refugia în acea lume minunată din mintea ta, ori de câte ori te confrunţi cu o dificultate!

Ei bine, prin scris, eu am rezolvat asta. Oricine rezolvă şi poate rezolva orice dificultate, orice obstacol, exact la fel! PRIN SCRIS!

Pentru a conştientiza SOLUŢIA, trebuie înainte să conştientizăm BARIERA sau OBSTACOLUL sau DIFICULTATEA care s-a pus în calea noastră.

Vorbeam în „Cum să faci bani”, în cursul 21 şi în articolul „Arta de a-ţi vinde Timpul” despre planificare şi conceperea unei strategii de valorificare a TIMPULUI.

Pentru a îţi materializa visele, este necesar să scrii pe hârtie ideile principale.

Scrisul, este prima formă materială a oricărui vis!

Pentru un arhitect de pildă, este planul clădirii. Odată planul clădirii finalizat, constructorii pot trece la execuţia în antrepriza de construcţii şi constructorii sunt cei care dau viaţă, dau expresie, materialelor „amorfe” care sunt betonul, oţelul şi celelalte furnituri pentru construcţii. Dar ei pot da viaţă unei clădiri, doar dacă au un proiect arhitectonic.

Ei bine, planul pe şase luni despre care este vorba în finalul cursului, este exact planul „clădirii” numită EXISTENŢA MEA. De pildă, în cazul meu, „planul clădirii”, este intitulat „Rezoluţia de anul nou 2011”.

Tot aşa, pentru fiecare din noi, este necesar un plan, în care să scriem direcţiile principale către care vrem să se îndrepte existenţa noastră. Altfel, ne vom irosi energia în tot felul de vise şi reverii, fără a ajunge vreodată la vreun rezultat serios.

Toate rezultatele la care am ajuns de-a lungul anilor, au avut la bază un plan. Fie că a fost unul succint, ca cel prezentat în comentariu la unul din articolele precedente, fie că a fost unul în genul celor făcute în 1998 şi 1999, a existat o etapă în care visele au fost puse pe hârtie. Cu alte cuvinte, a existat o etapă intermediară de materializare, pe care am numit-o în cartea „Casa şi Familia” şi ulterior în „Cum să faci bani”, PROIECT.

Prin urmare, etapa generică numită PROIECT, poate avea orice formă, dar este esenţial să fie scrisă pe hârtie!

Pentru început, până căpătăm încredere, putem face planul sub forma unui bilet, pe care înscriem să spunem obiective realizabile, pentru o săptămână. Continuăm apoi săptămână după săptămână şi vom descoperi că într-o zi, ceea ce planificăm necesită mai mult de o săptămână. Atunci trecem şi realizăm planificarea pe două săptămâni.

Astfel, treptat, se ajunge la un plan pe un an înainte şi chiar mai mult.

Acum de pildă, mă aflu în situaţia de a replanifica tot anul 2011, deoarece proiectele în curs s-au înmulţit, s-au modificat nişte priorităţi şi timpul necesar îndeplinirii obiectivelor, este mult mai mare decît 12 luni. O primă estimare, m-a condus la un plan pe circa 38 luni, adică circa 3 ani!

Mai mult, nişte calcule bazate pe viteza de lucru de până acum, impun ca perioadă de referinţă 20 de zile, în loc de 30 zile, cât are o lună.

Cu alte cuvinte, trebuie să planific pe segmente de 20 zile obiectivele principale, ceea ce înseamnă practic 360/20 = 18 obiective principale, ANUAL, faţă de 12, cât am planificat iniţial în 2011…

Adică, QED! Planificarea contează!

Astfel, constat că, cei care spun în cărţile care trateaztă subiectul „Planul de afaceri”, au perfectă dreptate când afirmă că, un plan de afaceri trebuie să se întindă pe minimum 5 ani, dintre care, primii doi trebuie detaliaţi la nivel de lună, apoi, la nivel de trimestru.

 

 

Active şi pasive

Active” şi „pasive”, sunt două concepte economice foarte mult utilizate în contabilitate şi în economie, în general. Din nefericire, aceste două concepte fundamentale pentru reuşita în orice acţiune, sunt extrem de prost înţelese, chiar şi de către economiştii care le folosesc zilnic.

Datorită împortanţei lor, astăzi vom discuta despre ele.

Simplificând, în contabilitate, activele şi pasivele, se referă la categorii de venituri şi cheltuieli. Dar dacă vom căuta să ne lămurim citind tratatele economice care definesc aceste concepte, vom ignora esenţa conceptelor:

1. Activele sunt resurse care produc valoare.

2. Pasivele sunt procese (acţiuni) care consumă valoare.

Întrucât vrem să ne lămurim rapid ce înseamnă aceste concepte, vom analiza câteva exemple.

  1. Cheltuieli imobiliare 1. Am cumpărat o casă, pentru a locui în ea. Pentru aceasta, am contractat un credit la bancă, pe 25 de ani. Acesta este un pasiv. Procesul sau acţiunea aceasta, înseamnă că ne-am vândut în avans timpul, pe o perioadă de 25 de ani, doar pentru cumpărarea acestei case. Casa însă, în 25 de ani se va deteriora progresiv. Prin urmare, va trebui să cheltuim bani pentru a o întreţine şi repara. Ce produce această casă? Mâncare? Haine? Încălţăminte? Căldură? Electricitate? Comunicaţii? Aer curat?Apă potabilă? Reciclarea deşeurilor menajere? Educaţie? Nici una dintre nevoile fundamentale enumerate până aici. Ea ne asigură un singur lucru: Un nivel de confort relativ. Pentru a acoperi nevoile fundamentale, în continuare este nevoie să ne vindem TIMP. Dar ce timp mai putem vinde, de vreme ce ne-am vândut deja timpul în avans, pentru 25 de ani? În ciuda aparenţelor înşelătoare, ceea ce vindem mai deparete, este SĂNĂTATEA!! Acest fel de cheltuială, este un pasiv. O pagubă. Şi încă una care se măreşte zilnic, pe măsură ce obosim, îmbătrânim şi ne îmbolnăvim.
  2. Cheltuieli imobiliare 2. Am cumpărat o casă, pentru a locui în ea şi a desfăşura tot acasă, activităţi economice. Cu alte cuvinte, să avem şi un atelier sau un birou în care să producem ceva, de acasă. Produse şi/sau servicii. Produsele şi serviciile, le vindem tot de acasă, într-un mic spaţiu comercial, amenajat special. Sau, mai bine, desfăşurăm o afacere online. În acest caz, activitatea pe care o desfăşurăm produce valori, pe care le schimbăm cu alte produse necesare sau, le transformăm în bani. Astfel, o parte din banii necesari acoperirii nevoilor celelalte, sunt realizaţi datorită faptului că avem în casă, un spaţiu de afaceri. Acest fel de cheltuială, este un activ. Am cheltuit bani pentru a crea un loc de muncă! Tot ceea ce trebuie făcut, este să optimizăm procesul de producere a valorilor, astfel încât ceea ce producem să acopere şi să depăşească ceea ce consumăm.
  3. Cheltuieli imobiliare 3. Am cumpărat o casă, pentru a o închiria. Teoretic, aceasta poate fi şi un activ şi un pasiv, în egală măsură. Dacă venitul din chirii este mai mare decât cheltuielile de întreţinere şi reparaţii (chiriile merg bine, e criză de locuinţe), atunci este un activ şi mai mult, este o investiţie. În timp, ea va produce banii cheltuiţi şi chiar un profit convenabil. Dacă venitul din chirii este egal cu cheltuielile, este doar un activ şi încă, pe o perioadă determinată. Până când cheltuielile vor depăşi veniturile…

 

Aceeaşi logică este şi pentru automobil, teren, maşini agricole, maşini unelte, utilaje, clădiri şi spaţii de depozitare, spaţii comerciale, mijloace de transport diverse. Toate acestea, consumă resurse. Energie electrică, piese de schimb, materiale de construcţie necesare reparaţiilor, carburanţi, căldură, apă, produc deşeuri diverse care trebuie îndepărtate, etc.

 

Venituri active şi venituri pasive

 

Veniturile, se supun şi ele aceleiaşi reguli de evaluare: pot fi „active” şi „pasive”.

Atunci când pentru a realiza un produs în valoare de 100 euro consumăm 100 ore timp de muncă şi resurse al căror echivalent în timp de muncă înseamnă în total 100 ore, vom avea un venit activ. Dacă însă după ce am realizat produsul îl vom vinde încă odată cu o cheltuială de resurse în valoare totală de 5 ore, vom obţine situaţia din tabelul de mai jos:

 

Produs

Vânzarea nr.

Consum echivalent în TIMP (ore)

Venit (euro)

Iniţial

Curent

TOTAL

O unitate

1

100

0

100

100

Ibidem

2

0

5

105

200

Ibidem

3

0

5

110

300

 

După cum se observă, la prima vânzare, recuperăm resursele consumate. Venitul net sau profitul, cum se mai numeşte, este 0. La a doua vânzare însă, timpul echivalent consumat este 105 ore iar venitul, este 200 euro.

La prima vânzare, am obţinut 1 euro/ oră, la a doua vânzare 1,90, la a treia vânzare 2,72, la a cincea 4,16,… la a unsprezecea vânzare a aceluiaşi produs, consumăm 150 ore şi obţinem 1.100 euro, adică, valoarea orei de muncă a crescut de la 1 euro iniţial, la 7,33 euro!!

 

Ei bine, se pune acum întrebarea:

 

Există astfel de produse care să poată fi vândute de mai multe ori?

 

Răspunsul, este DA! Aceste produse, există şi se numesc în general drept de proprietate intelectuală. Concret, este vorba despre cărţi de orice fel, proiecte tehnice, inovaţii, invenţii, programe de calculator (Da, Bill Gates şi 64 miliarde de dolari!!), filme, muzică, fotografii, spectacole de teatru, balet, mărci comerciale, etc.

Ce sunt toate acestea?

 

PRODUSE INFORMAŢIONALE.

 

Cu alte cuvinte, produse care înglobează INFORMAŢIE ŞI EXPERIENŢĂ DE VIAŢĂ.

În vreme ce de-a lungul anilor forţa fizică şi sănătatea se degradează treptat, informaţia şi experienţa se acumulează tot mai mult. Aici este secretul succesului! Cum să renunţi la a îţi vinde timpul şi să îţi vinzi experienţa şi informaţiile acumulate.

 

Concluzii:

 

1. Produsele şi serviciile cele mai valoroase sunt cele care înglobează multă informaţie = brevete de invenţii şi inovaţii şi alte feluri de IDEI. Altfel exprimat, tot ceea ce înseamnă CREAŢIE. Indiferent de felul creaţiei; artistică, literară, muzicală, cinematografică, tehnică, ea aduce bogăţie şi belşug tuturor celor care beneficiază de pe urma ei.

2. Creaţia se bazează pe existenţa şi dezvoltarea TALENTELOR.

3. Singura cale de a ieşi din prizonieratul mortal care este vânzarea timpului şi a sănătăţii, este dezvoltarea Creatorului din fiecare dintre noi. Pentru că în fiecare există un Creator guvernat de emisfera dreaptă a creierului şi un Consumator guvernat de emisfera stângă a creierului.

 

 

Previous Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: