Fără cuvinte

Comunitatea ZENLA

ZENLA Free Market Membership Site

Anunțuri

Adevărul Interior

 Poate ţi se pare ciudat titlul acesta pentru acest blog. Şi chiar este!

Totuşi, ceea ce poate să ducă un om înainte, să crească o idee, este un singur lucru: ADEVĂRUL INTERIOR.

Aşa încât, în încheierea acestui blog — pentru că priorităţile mele s-au reordonat substanţial şi acest blog va fi actualizat din ce în ce mai rar — vreau să îţi povestesc despre Adevărul meu Interior.

Te întrebi poate ce importanţă are Adevărul Interior în afaceri?

Este ESENŢA ORICĂREI AFACERI!

Indiferent de mediul în care alegi să dezvolţi o afacere, ea trebuie dezvoltată pe propriul tău Adevăr Interior.

De pildă, o afacere fondată pe talent, conţine în ea Adevărul tău Interior. Doar într-o astfel de afacere, vei avea MOTIVAŢIA NECESARĂ să depui orice efort este necesar, pentru a o construi şi a o dezvolta.

Am întâlnit în cei peste 18 ani de afaceri, mulţi oameni care îşi ziceau „de afaceri”. În realitate, tot ceea ce am putut vedea în ei, era un slujbaş cu funcţie mare, care abia aştepta poate de ani de zile să aibă subalterni, pentru a putea abuza de ei, a îi umili, a îi desfiinţa ca oameni.

Am învăţat din afaceri că, afacerea pe care o ai, e oglinda fidelă a ceea ce ascunzi tu înăuntrul tău! Adică, a Adevărului tău Interior!

Eşti un om mic, meschin şi obsedat de tot felul de fantome? Afacerea ta va fi una în care salariaţii vor munci ca nişte sclavi, vei tuna şi vei fulgera, oricât de bine ar munci tut tot vei avea ceva de criticat, sărbătorile vor fi doar pemntru tine, datorii faţă de firmă au doar salariaţii, că mdeh! doar eşti şef!

Eşti un om ADEVĂRAT?

Oamenii vor veni LA TINE! Serviciul va fi aproape un pretext pentru a fi împreună, pentru a accepta împreună provocări şi a găsi soluţii pentru toţi.

În această ordine de idei, din 15 iulie 2011, de când incidentul tehnic a întrerupt cursul CBPN 01 şi m-a pus în situaţia de a RE-analiza serios TOTUL, am discutat cu Monica, de foarte multe ori privitor la afacerile online, la Home Business.

De ce?

Foarte simplu de spus, dar dificil de detaliat…

În cursul acestui an, am discutat cu Monica direcţiile în care vom canaliza atât efortul individual cât şi cel al echipei.

Am stabilit de comun acord că vom dezvolta un Home Business.

Se pare că eu am înţeles greşit ceva, sau poate doar am interpretat incorect semnalele venite atât de la ea cât şi din mediul înconjurător.

Despre ce este vorba?

Acest blog are un nume provocator: „Cum să faci bani fără bani”.

M-am ocupat de el, am realizat multe cu ajutorul acestui instrument şi am pus la dispoziţia TA, materiale care acoperă o arie largă de subiecvte din domeniul afacerilor online.

Am făcut asta cu bucurie, ca şi cum m-aş fi aflat într-un mare birou al firmei mele, în care colegii sunt toţi cei care vin aici, CA ŞI TINE.

Atunci când am început acest blog, aveam un obiectiv precis: să identific acele modalităţi şi mecanisme care, odată asamblate într-un mecanism mai mare, să transforme VALORILE în bani, FĂRĂ A CHELTUI BANI.

Ei bine, deja în luna iunie 2011, reuşisem să demonstrez că SE POATE.

Cu alte cuvinte, OBIECTIVUL FUSESE ATINS!

Din iunie mai departe, deşi aveam planuri mari cu acest blog, parcă în mod misterios, „motoarele” mele au început să îşi scadă treptat turaţia, să am randament din ce în ce mai scăzut.

Am căutat o soluţie simplă, o explicaţie „dintr-o bucată”:

M-am săturat de afacerile online şi vreau să mă apuc de altceva?

Deşi abia îmi pusesem întrebarea, în două săptămâni, am şi primit răspunsul!

A apărut pe 15 iulie (poate cu o zi sau două mai devreme) incidentul tehnic ce a pus capăt cursului CBPN 01 ce zic eu „a pus capăt”, că de fapt a pus pe butuci o mulţime de alte „piese”, pe lângă curs! — şi m-am trezit în faţa unui Adevăr Interior:

Home Business înseamnă pentru mine, mult mai mult decât credeam!

Înseamnă de pildă, toţi oamenii alături de care am fost luni în şir şi de care acum, mă simţeam rupt, „decapitat” parcă.

Undeva, nebulos, se contura un răspuns, dar am avut nevoie de un timp să refac la alt nivel ceea ce deteriorase incidentul din 15 iulie 2011.

Straniu fenomen, un nou incident tehnic, mai grav ca primul — hosting providerul mi-a anulat contul de hosting pe care găzduisem domeniul meu, primul după aproape 3 ani de absenţă profesională de pe web! — survine pe 30 septembrie şi îmi dărâmă practic 3 luni de muncă.

Din nou, constat că sunt dispus să o iau de la capăt şi că Home Business este ceea ce vreau. Dar în egală măsură, vrea şi Monica!

Totuşi, ce se petrece? Unde e fisura prin care se strecoară energia, către alte direcţii? Şi CĂTRE CARE DIRECŢII?

Aşa am ajuns să meditez îndelung la cartea lui Paulo Coelho ALCHIMISTUL.

Există acolo o frază cheie:

Acolo unde îţi este Inima, îţi este şi Comoara!”

Primul gând stupid, copilăresc, recunosc asta, eram sub presiunea evenimentelor a fost „Monica!”. Ba chiar mi s-a părut ceva firesc! Şi chiar este!

Apoi, într-o discuţie cu ea, m-a izbit o remarcă… Colaterală firului discuţiei, dar parcă a fost un Booooom! „Ignori Pădurea, din cauza copacului!

Deşi discutam despre cu totul altceva, m-a izbit ca o cărămidă în creştetul capului!

Am pus cele două idei cap la cap şi am înţeles ceea ce ignorasem…

Dragostea excesiv focalizată, duce la idolatrie. Începusem să reduc afacerile online la „bani”, „cum să faci bani”, etc.

Pe de altă parte, condensasem în Monica, toţi oamenii cu care am lucrat de-a lungul anilor, pe net. O justificare era clară, distanţa faţă de România. Dar justificările sunt inutile…

Vorbeam cu ea şi undeva, la un nivel profund, mă minţeam că vorbesc cu toţi, că sunt alături de toţi. Că există o comunicare reală şi efectivă.

Dar simţeam că mă depărtez, inclusiv de Monica. Simţeam că dacă voi continua pe linia „bani”, „bani fără bani”, voi ajunge să merg în direcţie opusă.

Aşa a apărut criza.

A durat puţin, aveam de recuperat 3 luni de muncă, de dat drumul la un sit de membership, aşa că, trebuia să mă limpezesc repede!

Şi clarificarea a venit, când am dat drumul la ZENLA Free Market Membership Site!

Am înţeles ceea ce refuzasem să accept timp de mulţi ani, din cauza asocierilor emoţionale şi raţionale din copilărie şi chiar de până pe la 40 de ani…

Am înţeles că mi-a plăcut să fac cursul CBPN 01, că îmi place să fiu alături de oameni, să împărtăşesc cu ei cât de mult pot, din tot ceea ce am adunat în mine până acum!

Iar asta, necesită alte mecanisme, alt nivel de performanţă şi alocarea de alte resurse. Atât din perspectivă cantitativă, a diversităţii cât şi calitativă.

Aşadar, am cugetat adânc, asupra unei întrebări în faţa căreia ne aflăm toţi:

ÎNCOTRO?

Şi Monica şi eu, ne-am simţit destul de dezorientaţi. Am discutat mult, am făcut presiuni asupra ei destul timp şi am simţit că e nevoie de o perioadă de bilanţ. De clarificări.

Presiunile exercitate asupra mea, atât de faptul că ne-am asumat aici în Grecia o experienţă extrem de dificilă în condiţii nebuneşti ne-au spus unii riscuri mult peste cele estimate, cât şi incidentele şi obstacolele din online, au scos însă la iveală SOLUŢII şi încă ceva: ZONA DE INTERES COMUN dintre mine şi Monica.

Astfel, am analizat ceea ce ne-a preocupat constant în anii de când suntem împreună.

Rezultatul, concluziile, le-am sintetizat în titlul acestui articol: ADEVĂRUL INTERIOR.

Aici am alocat foarte multe resurse, asta vrem amândoi să facem mai departe!

Să continuăm călătoria numită „descoperirea Adevărului Interior”.

Aşadar, la întrebarea „Încotro?” răspunsul este:

AUTODEZVOLTARE, AUTOCUNOAŞTERE ŞI TRANSMITEREA EXPERIENŢEI.

Aşa s-a născut de fapt ZENLA Free Market, aşa s-a născut concursul de creaţie literară ZENLA, aşa am reuşit să clarificăm puţin direcţiile de dezvoltare în continuare.

Momentan, tot ce pot să spun este că acest blog şi-a îndeplinit misiunea cu succes.

Va rămâne în continuare la dispoziţia tutoror celor interesaţi, ca material didactic pentru cursul de afaceri online.

Adăugarea de materiale noi însă, va avea loc doar pe blogul meu, blog.sserbanro.info şi respectiv pe situl de membership, ZENLA Free Market Membership Site.

Am decis să ne concentrăm amândoi eforturile către ceea ce simţim nevoia să facem şi să ne dispersăm mai puţin în direcţiile secundare.

Amănunte, poţi găsi dacă te interesează, pe blogul meu:

http://blog.sserbanro.info

Telegrafic, direcţiile de dezvoltare vor ţine seama de Realitatea noastră Interioară: Autocunoaştere, identificarea talentelor, dezvoltarea talentelor, radiestezie, capacităţi extrasenzoriale şi sprijinirea cât mai largă a celor care au pornit pe calea dezvoltării talentelor şi a construirii unei afaceri BAZATĂ PE TALENTELE DESCOPERITE.

În perspectiva anului 2012:

  • Curs CBPN 02 Modulul 2 Cum să scrii o carte;
  • Curs CBPN 02 Modulul 3 Cum să publici o carte;
  • Curs de Telepatie – Educaţia Corpului Emoţional;
  • Curs de Radiestezie;
  • Redactarea şi finalizarea cărţii „De la PayPal la bani”;
  • Redactarea şi finalizarea cărţii „Efectul Placebo”;
  • Redactarea şi finalizarea cărţii Poartadin ciclulLumea lui Ainival

Mai sunt încă multe alte proiecte în lucru. Voi vorbi mai detaliat despre ele, pe blogul meu.

Aşadar, dacă îţi place acest blog, dacă vrei să rămâi alături de Monica şi de mine, te aşteptăm pe ZENLA Free Market Membership Site, pe blogul Monicăi şi desigur, pe blogul meu.

Mulţumim pentru răbdarea şi timpul acordate,

Monica şi Şerban Stănescu, cu drag!

A murit un suflet — Mihăiţă Sprînceană

 Sunt în doliu, de câteva zile…

Ştii cum e când îţi moare cineva drag?

E tare greu. Totuşi, cu timpul am învăţat despre multe. De pildă, am învăţat că dincolo de moartea fizică, există viaţă. Toată viaţa mea s-a învârtit în jurul unor fenomene inexplicabile după regulile cunoscute, aşa încât, a trebuit să descopăr eu alte reguli. Ceva mai târziu, am aflat că regulile respective fuseseră descoperite şi de alţii, ba chiar că au o istorie multimilenară…

Potrivit acelor reguli care „explică” minunile, moartea, este doar o aparenţă. Şi am avut ocazia să văd asta. În altfel decât înţelege lumea „a vedea”. Oricum, m-am convins că există ceva care îşi continuă existenţa, dincolo de ceea ce numim „moarte”, aici, pe pământ.

Viaţa însă, mi-a mai arătat ceva: că există două feluri de a muri:

A. Moartea comună. Felul cel obişnuit, în care funcţiile fizice încetează şi „se pierd” cele circa 21,3 Grame care fac din „om” OM; atunci intră în descompunere corpul fizic care s-a uzat şi eliberează ceea ce unii dintre noi numim „suflet”, alţii „spirit”, alţii „Sinele Superior”. Adică, acea parte indestructibilă din Fiinţa noastră şi pe care savanţii au apreciat-o ca având circa 21,3 Grame…

B. Moartea spirituală. Acel fel de a muri, în care acei 21,3 Grame de „Ceva” esenţial pentru Fiinţare, sunt îngropaţi în noroiul minciunii, al urei, al invidiei, al hoţiei, escrocheriei, al maşinaţiilor diabolice, al construcţiilor machiavelice…

Pentru cei care sunt clarvăzători, e simplu… Ei înţeleg la ce mă refer…

Pentru ceilalţi, e tare anevoie de explicat…

Aceşti 21,3 Grame, apar pentru clarvăzători ca o Lumină Aurie; ca un Soare. Desigur, asta la un om normal. La unii, această Lumină, este întunecată mai mult ori mai puţin de pete cenuşii, gri, sau chiar negre. Dar întotdeauna se vede Lumina.

Moartea despre care vă vorbesc acum şi care m-a zvârlit într-un doliu de zile în şir, este din cea de-a doua categorie: o moarte spirituală.

Atunci când se pierde un trup, desigur, pentru cei foarte legaţi de lumea materială, e jale mare. Pentru mine, e o sarcină de dus la bun sfârşit… Să amintesc Acelui 21,3 Grame, că trebuie să meargă în Poarta de Lumină, deoarece ADEVĂRUL STĂ ÎN LUMINĂ.

Cei mai mulţi, asta fac: Păşesc în Lumină şi drumul se continuă, Viaţa îşi urmează cursul firesc.

Dar mai există şi acea moarte în care se pierde Sufletul. Adică, Acel 21,3 Grame.

Cei mai cu experienţă vor zice „E nemuritor, ce să se piardă?!”

Iar eu vă voi spune doar că oamenii vin pe lume mici de tot, au sub 5 kg şi sub 1 metru înălţime. Cu timpul însă, dintr-un astfel de om, iese un om de 300 kg sau altul de 2,50.

Există ceea ce am putea numi o „copilărie” a sufletelor, o „adolescenţă”, o „maturitate”. Pe Calea evoluţiei de la o Scânteie de Lumină către un Soare, 21,3 Grame, are dreptul să îşi aleagă singur Calea, paşii concreţi pe care să îi facă.

Şi există unii dintre aceşti 21,3 Grame care, aleg Calea Întunericului. Adică, hoţia, minciuna, crima, înşelăciunea, ura invidia, răzbunarea…

Asta s-a petrecut cu 21,3 Grame, care pentru convenienţă, poartă denumirea curentă „Mihăiţă Sprînceană”.

Cele 21,3 Grame, au fost îngropate în minciună, invidie, ură şi în furt. Un suflet s-a scufundat în tenebrele cele mai negre ale minciunii de toate formele. Împărăţia Întunericului.

O cunosc. Am fost acolo cu 18 ani în urmă, pentru a scoate pe cineva drag. Aşa am aflat că se poate, dar că alegerea celui în cauză contează şi, ori de câte ori l-ai scoate tu, el se va reîntoarce în Întuneric, până când Lumina va fi alegerea sa.

Ştiind că am reuşit cândva, i-am întins şi lui Mihăiţă Sprînceană o mână. M-am simţit dator să fac asta. Şi cu mine au făcut-o alţii. Fiinţe de Lumină.

Dar el, a preferat Întunericul. A împroşcat cu noroiul minciunilor şi s-a zbătut să sară înapoi în mocirlă, până în ultima clipă… A trebuit să mă supun alegerii sale…

Dar am ştiut că e doliu…

Ştiu că trece, că toate trec… Dar ştiu ce greu e acolo şi mă doare…

Abia acum am înţeles sensul corect al doliului. Al hainelor negre.

Ele trebuie purtate doar de către cei Luminaţi, doar atunci când un suflet alege să se îngroape în Împărăţia Tenebrelor…

E un fel de a vesti pe toată lumea, că a venit vremea rugăciunilor.

Eu sunt însă un om obişnuit. Alţii şi-au asumat misiunea de a se îmbrăca în negru. Mai ştiu ei oare de ce au făcut-o?

Mă îndoiesc! Altfel, ar fi vuit România de rugăciunile lor!

S-a rătăcit în tenebre un Suflet…

Singura rugăciune pe care am găsit-o folositoare, este:

Corinteni 13: 4, 5, 6, 7

„Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea e dincolo de pizmuire, dragostea e dincolo de laudă, e dincolo de mîndrie, are purtare cuviinciosaă, caută folosul tuturor, e străină de mînie, e străină de gîndurile rele, se întristează de neleguire, se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.”

Zece paşi spre sărăcie

 Oricât ar părea de ciudat, a fi sărac, este o artă!

De-a lungul anilor, m-am învârtit foarte mulţi ani printre săraci şi am reuşit să le smulg secretele acestei arte pe care ei o mânuiesc magistral! Arta de a fi sărac!

Iată mai jos care sunt cei 10 paşi care te conduc garantat la sărăcie:

  1. Ascunde-te cât mai bine în anonimat! De exemplu, în dosul unui nickname sau username şi al unei parole.
  2. Refuză orice contact cu lumea! E singurul mod în care te poţi afla în siguranţă!
  3. Urmăreşte cu atenţie toate reclamele de la televizor, radio şi din presă!
  4. Refuză să citeşti cărţi care te scot din lumea ta sigură. Citeşte doar romane siropoase, gen Sandra Brown. Ele îţi vor garanta succesul pe calea sărăciei!
  5. Înconjoară-te cu cât mai mulţi oameni săraci! Ei sunt singuriii care te pot înţelege!
  6. Refuză să înveţi orice! Prea multă carte, strică!
  7. Cheltuie-ţi banii în malluri şi supermarketuri! Oricând poate să apară o nouă criză şi e bine să ai de toate, măcar pentru câteva luni, acolo!
  8. Evită persoanele care au imaginaţie, care acţionează rapid şi care vorbesc puţin, dar fac multe! Ei sunt un pericol de moarte pentru zona ta de confort! Din cauza lor apar atâtea schimbări periculoase în lume, care ameninţă liniştea şi siguranţa celor ca tine!
  9. Fă mereu şi mereu aceleaşi lucruri pe care ai învăţat să le faci la grădiniţă! O să ajungi într-o bună zi să fii expert în ele şi atunci vei da lovitura vieţii tale! Toată lumea îţi va cădea la picioare şi vei călca triumfător pe capetele tuturor!
  10. Bârfeşte şi invidiază pe toţi oamenii de succes ai momentului! Din cauza lor ai tu atâtea necazuri, încât abia îţi mai vezi capul de ele!

 

 

Succes în atingerea celei mai înalte sărăcii cu putinţă!

Balada mediocrităţii

 În articolul precedent, vorbeam despre o boală extrem de gravă: IGNORANŢA.

Simptomele acestei boli, se numesc generic, MEDIOCRITATE.

Despre asta voi vorbi, foarte pe scurt, în articolul de astăzi. Pe scurt, deoarece dacă ar fi să scriu „pe lung”, ar ieşi o carte de talia „Encyclopedia Britannica” şi mi-ar consuma foarte probabil tot restul vieţii, cu tot apetitul meu pentru scris!

Şi acum, hai să începem!

În liceu, am fost un elev mediocru. Note, undeva în zona 7 – 7,50.

Am terminat liceul cu o lucrare de diplomă în cercetare. Singura din acel an!

În prima facultate, am fost sub-mediocru; am abandonat, pentru că am înţeles că am nevoie de prea multe clarificări legate de ceea ce vreau de la mine şi de la viaţă.

Aşa încât, m-am angajat. Pentru a treia oară în viaţă, pentru că primele angajări, au fost în vreme ce eram elev în liceu. În vacanţe!

Aşa am aflat ce înseamnă a munci.

Am muncit 4 ani ca salahor în industria chimică, de la secţia de producţie la laboratorul de cercetare. Aşa am învăţat ce înseamnă a fi mediocru.

M-am hotărât să fac o facultate, pentru a părăsi un mediu în care eram condamnat iremediabil la mediocritate; aşa am învăţat că datoriile vechi se plătesc cel mai greu şi că atunci când sunt hotărât să fac ceva, renunţ la orice ocupaţie secundară.

Am muncit 4 ani ca salahor într-o uzină mecanică de material rulant (vagoane de marfă), am făcut o facultate, am terminat cu media generală 9 şi 10 la licenţă şi am învăţat că atunci când îţi scrii pe hârtie obiectivele, indiferent de cât de fantastice sunt, se împlinesc; am mai învăţat că munca fizică brută şi cea intelectuală, fac un mariaj ideal; am mai învăţat că nerespectarea corpului fizic şi a nevoilor sale, conduce la epuizare şi în final, la boală.

Una dintre deciziile sub-mediocre cele mai grave, a fost când am refuzat propunerea făcută de conducătorul de proiect, prof. dr. Ing. Sorin Badea de a îmi breveta ca inovaţie, lucrarea de licenţă. A fost prima lecţie referitoare la veniturile pasive şi valoarea imensă a proprietăţii intelectuale.

Eram prea tânăr şi neştiutor ca să o pricep, dar mi-a fost servită!

A doua decizie sub-mediocră, care m-a costat enorm pe lângă 15 ani din viaţă şi o căsnicie ratată a fost aceea de a accepta compromisul de a merge după soţia mea, într-un oraş în care perspectivele mele erau zero, în care m-am simţit respins şi tratat ca un venetic, încă din primele zile. Dacă m-aş fi angajat în Bucureşti şi ea ar fi refuzat să mă urmeze, era dovada clară a decesului „căsniciei” noastre. Am acceptat să prelungesc cu 15 ani agonia unei căsnicii care a murit în clipa când soţia mea şi-a pus părinţii înaintea ei înşişi şi a soţului. Am fost destul de orb încât să refuz acest adevăr evident pentru toţi, mai puţin pentru mine.

Am rămas cu o întrebare al cărei răspuns a devenit imposibil de dat: „Ce ar fi făcut dacă aş fi rămas în Bucureşti?”. Pot face doar presupuneri, pe baza altor decizii similare pe care le-a luat ea, în anii ulteriori. Iar analizele ulterioare, au demonstrat că eu am greşit, că ar fi trebuit să rămân în Bucureşti.

M-am comportat mediocru şi când în anul 2000 am fost pus în situaţia de a decide singur privitor la viitorul meu în afaceri. Am cedat iar nervos, când am fost refuzat de soţia mea a doua oară în viaţă într-o decizie crucială şi în loc să divorţez, am amânat iar.

Care a fost principala cauză a deciziilor costisitoare? Lipsa de informaţii, de educaţie specifică, în domeniul în care trebuia să decid.

A venit apoi anul 2003, când am ajuns la capătul puterilor. Deprimat, dezamăgit, blazat, îmi doream un singur lucru: să mor. Pensionarea, mi se părea mai rea decât o condamnare pe viaţă la galere sau la ocna de sare!

Divorţul de la finele lui 2003 însă, a rupt, a spulberat „zona de confort”!

Am început să descopăr treptat toate iluziile cu care m-am drogat singur, ani în şir.

Din acel final de an 2003, totul a început să se schimbe în viaţa mea. Am început să îmi amintesc de crezurile mele, de faptul că atunci când mi-am propus să fac ceva am reuşit şi chiar am reuşit de fiecare dată!

În anul 2007, am reuşit să fac inventarul resurselor de care dispun. Acest inventar, l-am numit în acea vreme, „Ritmuri Interioare”. Astăzi, el se numeşte „Începutul călătoriei”.

Am ales acest nume, deoarece am vrut să îmi amintească pentru tot restul zilelor că acea decizie din aprilie 2007, decizia de a publica prima mea carte, de a îmi dezvolta talentele, mi-a schimbat toată viaţa.

Astăzi, am alături de mine o femeie care mă obligă în fiecare clipă să dau tot ceea ce am mai bun în mine. Şi ştiu că dacă va pleca dintre noi astăzi, tot mă va obliga, de acolo, din Lumea Îngerilor! Şi asta pentru că a reuşit să îmi amintească faptul că prima datorie a oricui, este să fie vrednic de el însuşi!

Asta înseamnă să lupte cu mediocritatea din el, până la ultima clipă, până la ultima sa suflare!

Te temi de mediocritate? Şi eu. Dar sunt conştient că sunt mediocru încă în multe direcţii, aşa cum sunt conştient că sunt foarte bun în altele. Sunt conştient că fiecare rând pe care îl citesc într-o carte, e o partidă de şah jucată cu mediocritatea, o partidă în care i-am dat şah-mat!

TU, ce ai de gând? MERGI LA PAT? La remiză, adică? Sau vrei să îi dai mat?

TU decizi. Şi faci asta, în fiecare secundă a existenţei tale! Fie că ştii, că eşti conştient, fie că o faci inconştient, IEI DECIZII!

Crede-mă, e preferabil să le iei CONŞTIENT!




Vânătorii de gratuităţi 2 — Soluţii

 În prima parte a articolului, am semnalat o stare de blocaj, un obstacol.

În acest articol, o să caut să prezint câteva soluţii. Evident, aplicarea lor şi succesul, depind de cât anume şi ce anume îşi doreşte fiecare din cei în cauză.

Unul din blocajele cu care m-am confruntat mulţi ani, a fost lipsa încrederii în forţele proprii. De aici şi încă din câteva direcţii care în esenţă se numesc „programe subliminale moştenite de la părinţi şi maturi”, a rezultat o atitudine şovăielnică şi ezitări îndelungi în luarea deciziilor. Am pierdut enorm de-a lungul anilor şi am început ca mai toată lumea de altfel să caut vinovaţi. Evident, în afara mea şi în afară de mine!

Apoi, am început să am dubii privitor la adevăratele cauze ale „ghinioanelor”. Aşa că, am vrut să ştiu mai multe despre ce înseamnă „succes”, „milionar”, etc. Încet-încet, am descoperit că anturajul mă influenţează în mod covârşitor. Am înţeles altfel zicerea bătrânească „Spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti!”.

Anii de Yoga atât teoretic cât şi practic mă învăţaseră deja despre feluritele forme de post = abţineri = tapas.

Într-o zi, am făcut brusc conexiunea între blocaje, alimentaţie şi anturaj. Cum? Foarte simplu! În Orient, există o zicere similară cu cea de mai sus:

Spune-mi ce mănânci, ca să-ţi spun cine eşti!

La început, m-a izbit similaritatea celor două aforisme din popor. Îmi era practic imposibil să ignor înţelepciunea atâtor generaţii care păstraseră în conştiinţa colectivă = Eul colectiv = Egregoriu, această informaţie. Cum am copilărit la Munte, am învăţat destul de devreme că toate îşi au rostul lor sub Soare!

Deci?

La Yoga şi la fizică, am învăţat despre REZONANŢĂ. Rezonanţa astăzi, înseamnă practic radio, walkie-talkie, sateliţi de comunicaţii, cuptoare cu microunde, telefonie mobilă, televiziune, dezagregarea calculilor (biliari, hepatici, renali) cu ultrasunete. Am enumerat doar aplicaţiile foarte cunoscute ale rezonanţei.

În lumina fenomenului (Legii!!) de rezonanţă, am făcut pentru prima oară conexiunea între ceea ce mănânc, oamenii cu care vorbesc de obicei, starea psihică generală circumstanţe agravante = sunt empatic, psihometru şi telepat din naştere şi rezultatele pe care le obţin în viaţă.

Sensibilitatea extremă cu care m-am născut, nefiind educată, eram permanent expus, peste măsură pentru mine, distorsiunilor de câmpuri provenite de la cei maturi din jurul meu.

După ce am ales să îmi găsesc singur drumul în viaţă, am început să caut soluţii pentru „problemele” mele.

Astfel, încă dinainte de a abandona cursul Yoga, eram hotărât să învăţ şi să aplic ceea ce simţeam înăuntrul meu că funcţionează şi am înţeles în cei 6 ani de Yoga.

Două teme aveam în vedere: LIBERUL ARBITRU şi REZONANŢA.

Am început să ţin posturi, din ce în ce mai severe.

Aşa am descoperit că, mâncarea îmi influenţează covârşitor şi gândurile şi emoţiile. Şi vă invit să urmăriţi videoclipurile lui Pera Novacovici, „Pastila de psihologie x”. Chiar vă rog pe toţi care veniţi pe aici, să vedeţi ce zice un psiholog de profesie despre mâncare şi anturajul în care trăieşti!

Să revin la subiect însă!

Câteva metode sunt aplicabile la oricine, pentru a deveni om de succes, care, în ultimă instanţă, se rezumă la îţi schimba modul de gândire!

Metoda 1: Schimbă-ţi anturajul! Caută să stai cât mai mult în compania oamenilor de succes, a miliardarilor! Cum? Foarte simplu! Caută cărţi scrise de milionari şi publicate FREE pe internet. Caută cu Google (Yahoo Search, Ask, AltaVista, Lycos, Bing, etc.) „citate celebre” ale multimiliardarilor lumii, caută informaţii despre ei pe www.forbes.ro [Exemplu: analist de geniu]

Urmăreşte situl care îţi face o zi bună.

Metoda 2: Schimbă-ţi obiceiurile alimentare! Ceea ce mănânci, îţi modifică frecvenţa proprie de vibraţie. Aşa cum condensatorul variabil dintr-un aparat radio schimbă postul pe care îl recepţionezi prin modificarea frecvenţei de rezonanţă, tot aşa mâncarea va acţiona ca un condensator variabil asupra „posturilor” pe care le recepţionezi. Astfel, anumite alimente te vor face să te simţi atras de mediile violente, în care lumea se ceartă şi se consumă în acte de violenţă de diverse intensităţi, în vreme ce altfel de alimente, te predispun la calm, linişlte, echilibru, diminuarea stărilor de tensiune = stress.

Metoda 3: Relaţia cu tine şi cu cei apropiaţi. Acordă o mai mare atenţie relaţiilor cu tine însuţi şi cu cei foarte apropiaţi. Caută să îi ajuţi ori de câte ori poţi, să le spui o vorbă frumoasă asta este gratis şi te costă mult mai puţină energie decât să urli şi să faci crize de isterie din orice fleac!

Metoda 4: Dăruieşte ceva, ori de câte ori ai ocazia! Fă cât mai multe daruri, indiferent cui! Aici, internetul şi chiar noi, cei de la Proiectul ZENLA, te putem ajuta. E simplu, descarci cărţile FREE pe care le avem sau dacă le ai deja, fă-le cadou cât mai multor oameni! Cu siguranţă, ai o listă de contacte pe internet! Trimite-le linkul de download la cărţi! O să le faci o bucurie şi TU, o să câştigi în ochii lor, fie şi pentru că te-ai gândit la ei!

Metoda 5: AUTOEDUCAŢIE CONTINUĂ. În fine, pentru cei care vor să facă bani, a te implica într-o afacere online, înseamnă AUTOEDUCAŢIE. Dar mai înseamnă şi a îţi crea propriul tău loc de muncă, DE ACASĂ! Îl imaginezi cum vrei TU să fie şi îl construieşti pas cu pas! Crezi că există în toată lumea un expert mai competent ca tine să facă asta? Dacă crezi asta, ei bine, TE ÎNŞELI AMARNIC!

Metoda 6: Inspiraţia şi modelele de viaţă. Renunţă la toţi sfătuitorii şi devino PROPRIUL TĂU CONSILIER! O să descoperi rapid de tot cât de greşit te-au condus cei din jur şi câte prostii ai făcut luându-te după ce ţi-a zis „X” sau „Y”. E foarte posibil să descoperi cu această ocazie, că ceea ce am recomandat aici, are valoare universală şi e aplicabil de către oricine…

În principiu, acestea sunt metodele pe care le aplicăm şi eu şi Monica şi o mare parte a prietenilor noştri de pe internet. Acestea sunt metodele pe care am descoperit că le aplică de fapt, cam toţi oamenii bogaţi.

Mulţi oameni, între care şi noi, am crezut că există secrete teribile privind bogăţia, ascunse cu intenţie. În ultimii ani, am avut atât de multe dovezi că toate „secretele” sunt la lumină, încât ne-am ruşinat de orbirea care ne-a împiedicat să le vedem peste tot în jurul nostru!

ORBIREA, se numeşte IGNORANŢĂ.

E cea mai gravă boală din câte au existat vreodată, dar veste foarte bună! este vindecabilă!

Medicamentele de care ai nevoie, se numesc generic: LITERATURĂ. Sau, CĂRŢI. Mai există acum şi o altă categorie de medicamente: FILMELE MOTIVAŢIONALE.

Două nume îţi dau: NICK VUJICIC şi WAYNE DYER.

Acum, ŞTII! Dacă peste o lună eşti la fel de grav bolnav de ignoranţă, atunci EŞTI SINGURUL VINOVAT ŞI ÎŢI MERIŢI SOARTA!

Dacă în şcoală, liceu, facultate, depindeai de părerea altora, ACUM, SOARTA TA, E ÎN MÂINILE TALE!

Lasă scuzele şi apucă-te să faci CEEA CE SIMŢI CĂ TE ÎMPLINEŞTE!

Vânătorii de gratuităţi

 Există în lume şi mai ales în lumea online, o categorie aparte de semeni ai noştri, care consideră că totul li se cuvine, că ei au doar de luat şi nimic de dat în schimb; că toată lumea e datoare la ei, pentru simplul fapt că respiră, dorm şi mănâncă.

Aceştia sunt vânătorii de gratuităţi.

În viaţa curentă, ei mai sunt cunoscuţi sub denumirea „arivist”, „oportunist”, „carierist”, „parvenit”, etc.

Ei caută tot timpul să obţină ceva de la cei din jur, fără a face nimic deosebit şi fără a oferi ceva în schimbul a ceea ce primesc.

Întregul Univers, este ENERGIE. Şi mai precis, ENERGIE ÎN MIŞCARE.

De fiecare dată când un om ia ceva fără a oferi ceva în schimb, blochează libera circulaţie a energiilor în Univers.

Am discutat asta pe larg în cartea „Autodezvoltare, Ocultism, Extrasenzorial”, aşa încât, voi trece mai departe.

Acest articol, este o însumare a experienţelor prilejuite de cursul „Cum să faci bani pe net” prima parte sau, cum este el mai cunoscut, CBPN 01.

Făcând din nou analiza rezultatelor, am ajuns la concluzia că peste 80% din cei înscrişi sunt fie vânători de iluzii, fie chilipirgii, fie vânători de gratuităţi fie din toate câte puţin.

A construi un mediu de afaceri cu oameni care se îmbată cu apă rece, care cred în reclame de care râd şi copii de şcoală generală, e practic imposibil.

Şi când spun „imposibil”, mă refer mai putin la o imposibilitate absolută deoarece refuz să cred că există aşa ceva cât mai ales la o imposibilitate tehnică, momentană. Adică, la faptul că durează prea mult şi devine ineficient şi nejustificat efortul depus într-o direcţie oarecare. În cazul meu, aceea de a construi un mediu de afaceri online suficient pentru a oferi românilor posibilitatea de a lucra de acasă, folosind calculatorul, internetul şi CUNOŞTINŢELE ŞI EXPERIENŢA ACUMULATE.

Am oferit gratuităţi, pentru a da un exemplu de comportament în viaţă şi în mod particular, de comportament online.

Se pare că m-am înşelat însă foarte tare, crezând că oamenii vor cu adevărat să înveţe, să îşi transforme viaţa în ceea ce este normal să fie: SUCCES, BUNĂSTARE, BELŞUG.

Pe de altă parte, există şi oameni care sunt aşa cum mă aşteptam să fie! Oameni pentru care faptul că au avut acces gratuit la acest curs, le-a dat încredere în ei înşişi şi au pornit pe drumul antreprenoriatului.

Acum, mă văd pus în situaţia fie de a sprijini aceşti oameni care au înţeles corect ceea ce înseamnă construirea unei afaceri online, fie de a continua să ofer gratuităţi (?!?), de dragul vânătorilor de gratuităţi (?!?)…

Există chiar absolvenţi ai cursului care şi-au asumat riscul de a investi în Proiectul ZENLA şi în particular, în unul din proiectele dezvoltate în cadrul acestui proiect mai mare şi anume, Proiectul CBPN, care este acum, nucleul unui proiect de mai mare anvergură, şi anume, Universitatea Online ZENLA.

Una din premisele greşite de la care am pornit când am conceput dezvoltarea proiectului CBPN, a fost să ajut pe cei care stau prost cu limba Engleză. Mi se pare corect să recunosc că am greşit!

Abia acum am înţeles că aşa cum eu am alergat prin toate ungherele internetului aproape 11 ani, tot aşa, cine vrea cu adevărat să dezvolte o afacere, va învăţa Engleză.

Ceea ce este mai grav, este că am impresia că i-am ignorat tocmai pe cunoscătorii de limbă Engleză, care vor cu adevărat să îşi dezvolte o afacere online şi chiar au nevoie de un sprijin moral şi chiar mai mult, unul efectiv, concret.

Cum greşelile au un singur rost acela de a învăţa din ele mai am de făcut exact ceea ce trebuie făcut: să corectez aceste lipsuri!

Prin urmare, voi trece de la limba română, la limba Engleză.

Îmi voi focaliza atenţia asupra posibilităţilor de a face bani pe net în internetul mondial. Există milioane de posibilităţi, pentru că, există milioane de situri.

Prin comparaţie, piaţa românească, este inexistentă. Puţinele situri care oferă ceva pe piaţa românească, au oferte înjositoare, care oferă în fapt o formă de sclavie online, din care, după 6 – 8 luni de muncă full-time adică 8 ore zilnic te alegi cu un 5 – 20 euro.

Cum sunt adeptul SOLUŢIILOR, acum că am semnalat barierele, obstacolele, voi încheia prin a spune că voi oferi în continuare pe acest blog materiale FREE, sub forma articolelor.

Poate vor mai fi şi cărţi FREE şi cursuri FREE, dar în perspectivă imediată, strategia de dezvoltare are ca regulă de bază VALOARE PENTRU VALOARE.

Ai ceva de oferit? Capeţi accesul FREE la ceea ce avem de oferit şi noi.

Altfel, plăteşti!

Şi noi plătim!

Cu bani, cu muncă, cu TIMP, cu învăţătură, cu sănătatea mi-am stricat ochii în cei 16 ani de calculatoare cu nopţi nedormite şi câte altele.

Fac cu pasiune, cu bucurie, cu dăruire ceea ce fac şi vreau lângă mine oameni la fel ca mine!

Aşadar, cine va fi interesat de înscrierea la CBPN 02, la CBPN 03 , la CBPN 04 şi la cele care vor mai fi, va plăti sau va îndeplini condiţiile prezentate pe situl Proiectul CBPN, adică situl de înscriere la cursuri, pe pagina corespunzătoare cursului solicitat. În cazul de până acum, pagina CBPN 01.

Odată cu demararea CBPN 02, vom restructura şi situl Proiectul CBPN, astfel încât el să reflecte corect oferta de cursuri şi desigur şi ceea ce avem în perspectivă.

Cred că voi introduce o pagină cu ceea ce avem deja planificat, pentru a simplifica accesul unitar la informaţie.

Revenind acum la titlul articolului, pentru vânătorii de gratuităţi, fac precizareaam sistat orice idee de a oferi POMANĂ.

Pomana am spus asta deja de mai multe ori este o modalitate de a cultiva lenea, indolenţa, hoţia, escrocheria, sărăcia, boala, mizeria, ignoranţa, mai scurt exprimat.

Ceea ce mă interesează pe mine să cultiv, sunt talentele, aptitudinile, OMENIA, succesul, munca inteligentă şi corectitudinea.

Previous Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: