Talentul şi recunoaşterea formală

 Spuneam în articolul trecut şi prin cărţile publicate, că am o viziune diferită asupra a ceea ce înseamnă „defecte”, „diferenţe”. Am amintit de un termen, un concept, încă prea puţin dezbătut şi încă şi mai puţin studiat şi pus în valoare. Acest concept, se numeşte…

TALENT.

Foarte multă lume confundă cantitatea cu calitatea.

Evident, mulţi vor avea tendinţa să mă combată. Voi ignora pornirile de acest fel şi voi continua să expun ideile care m-au condus la concluzia aceasta.

În primul rând, rezultatele directe de la cursul CBPN 01.

Există o confuzie şi o anumită perplexitate pe care o manifestă studenţii ajunşi la cursul 4, în care există un workshop, un examen. Acolo se cere între altele, enumerarea talentelor.

Primul aspect ciudat în opinia mea, este faptul că oamenilor le este groaznic de frică să afirme „sunt talentat”.

De unde ideea că a fi talentat este identic cu a fi o personalitate de talie mondială? De ce persistă confuzia între talent şi glorie, notorietate?

Iată o întrebare la care vreau să meditaţi:

Să fi fost oare Michelangelo Buonarotti mai puţin talentat la 5 ani ca la 55 de ani?

Să fi fost oare Yehudi Menuhin mai puţin talentat la 5 ani ca la 55 de ani?

Să fi fost oare Constantin Brâncuşi mai puţin talentat la 5 ani ca la 55 de ani?

Să fi fost oare Mircea Eliade mai puţin talentat la 5 ani ca la 55 de ani?

A început să se clarifice că e vorba aici despre confuzia între cantitate şi calitate?

Să mergem mai departe cu cercetarea.

Multă lume ignoră faptul că „talent”, înseamnă de fapt un singur lucru: POTENŢIAL.

Adică, virtual, orice om talentat poate deveni bogat, celebru şi chiar notoriu.

Cam toată lumea însă văd că porneşte de la falsa premisă că orice om talentat, este obligatoriu bogat celebru şi notoriu chiar. Cam toată lumea face confuzie între talentul cultivat cu perseverenţă şi expus cu aceeaşi perseverenţă oamenilor, societăţii, cu talentul ca potenţial.

Potrivit acestei false credinţe, orie eşti talentat, bogat şi notoriu de la vârsta de o zi, ori eşti un nimeni!

Oare, chiar aşa să fie?

Eu am descoperit că poţi fi talentat de la naştere şi să o apuci pe căi lăturalnice. Altfel spus, în loc să primeşti o îndrumare, o educaţie şi o susţinere competentă, care să îţi dirijeze eforturile către cultivarea talentului, primeşti o educaţie oarecare, stereotipă, foarte generală, constând în câteva principii de viaţă cu un grad de generalitate atât de mare, încât din perspectiva talentului, ea este practic inutilă. Ba chiar uneori, ea devine un balast atât de incomod, încât te târăşte ca o piatră de moară atârnată de picioarele unui înotător care este pus în situaţia de a salva pe cineva de la înec, în plină furtună.

Furtuna, este viaţa însăşi. Înecatul, este acea parte din noi care ar trebui să fie omul cu talent cultivat. Acea parte din noi, care se va îneca în valurile vieţii, dacă îi lipseşte educaţia şi instruirea specifică talentului.

Aţi auzit de talente „ratate”? Ei bine, poate acum auziţi prima oară, eu însă, am trăit groaza de a vedea şi atinge astfel de oameni! Cui a folosit oare moartea aceea a Îngerului?

De ce oare porneşte sistemul de învăţământ, de formare profesională, de la stupida premisă că talentul îşi este suficient sieşi şi că sunt destule câteva minute pentru a deveni faimos, notoriu, celebru, bogat, pentru a deveni învingător în viaţă?

Mie aceste presupuneri apriorice pe care le fac mai toţi cei care se dau drept dascăli ba chiar mai emit şi pretenţii de competenţă, pe baza unor hârtii care atestă absolvirea unor forme de învăţământ şi ulterior a unor cursuri de „perfecţionare profesională”!! — mi se par dovada supremă a ignoranţei, a indiferenţei şi platitudinii interioare şi desigur, ca imediată consecinţă şi a platitudinii exterioare.

Are oare talentul nevoie de diplomă?

Au oare nevoie îndrăgostiţii de certificat de îndrăgostit emis de la primărie pentru a fi recunoscuţi ca atare pe stradă?

Pe cale de consecinţă, mă întreb:

Are oare nevoie un profesor talentat de gradul I didactic pentru a fi profesor talentat? Sau au nevoie mediocrii de acoperirea cu hârtii a mediocrităţii lor, pentru a îşi justifica ocuparea frauduloasă a unui loc sub soare?

Are nevoie Constantin Brâncuşi de diplomă de sculptor de geniu pentru a fi sculptor de geniu? Are nevoie Arthur Rubinstein de diplomă de pianist genial pentru a fi pianist genial?

Şi ca să concluzionez:

Are talentul autentic nevoie de recunoaştere formală?

Ce valoare are oare o recunoaştere formală adică recunoaşterea prin hârtii a unei abilităţi sau instruiri oarecare atâta vreme cât acea recunoaştere rămâne formală, pe hârtie adică, fără a produce însă şi vreun efect în viaţă, altul decât ocuparea unui post „corespunzător calificării”. Care calificare mă întreb şi te întreb? Calificarea formală?

Adică, pentru a spulbera confuziile: CALIFICAREA DE FORMĂ? Calificarea de ochii lumii?

Vreau să cred că acest articol te va ajuta să treci peste blocajul care te împiedică să afirmi cu curaj, „Da, am următoarele talente:…” Vreau să cred că ai destulă înţelepciune să treci peste educaţia formală, peste toate ideile anchilozate care ni se inoculează de mici şi care ne ucid încrederea în noi înşine. Vreau să cred că ai destulă înţelepciune să ne laşi pe noi, ceilalţi să vedem dacă putem recunoaşte acel talent, indiferent de stadiul său de dezvoltare. Poate putem face ceva pentru talentul tău. Puterea lui NOI, a făcut mereu miracole! Vreau să cred că indiferent ce părere vom avea noi, ai depăşit momentul dificil al primului pas făcut; că dacă vei primi un alt răspuns decât cel la care te aştepţi, vei trece la următorul talent, apoi la următorul, până când vei simţi TU ÎNSUŢI că ai ajuns la „zona sensibilă” la raiul sufletului tău, la acea lume interioară, din care, te poţi înălţa cu aripile larg deschise către orizonturi infinite.

Ştiu că talentul este imposibil de definit clar în cuvinte.

Pot spune despre talent doar că îţi aduce acea stare de fericire, acel sentiment că poţi să fii TU ÎNSUŢI fără să păgubeşti în vreun fel, ba chiar dimpotrivă, exact aşa cum spune şi biblia că, cu cât dai mai mult, cu atât eşti mai bogat!

Căci celui care are, i se va mai da

Aşadar, ce spui? Lasă-mi un comentariu aici, cu părerea ta!

10 comentarii (+add yours?)

  1. dagatha
    Mai 02, 2011 @ 14:00:06

    vă regăsesc și aici… un nou argument pentru teoria mea privind „coincidențele”🙂
    fără a avea nicio pretenție de avizat asupra subiectului, aș vrea să precizez doar două lucruri privind subiectul:
    1. reușita se calculează după un procent între „nature and nurture”. Ce ai primit la naștere și ce ai făcut ca să dezvolți aceste daruri. De aici „slova de foc și slova făurită”, de aici zicala că reușita înseamnă „10 % inspirație și 90% transpirație”. Nu iese nimic fără muncă și fără perseverență.
    În acest sens m-am dus cu gândul imediat la ”Vanessa Mae- The making of me” din care nu voi cita decât prima partte, pentru a nu monopoliza spațiul pentru comentarii: http://www.youtube.com/watch?v=pvwJ8yYhUq4
    2. cel mai greșit lucru în mentalitatea sistemului de învățământ românesc este acela de a ținti spre o populație școlară performantă în domenii clar delimitate: română, matematică, științe etc (ordinea exemplelor este aleatorie), fără a se ține cont de inteligențele fiecăria, de talentele fiecăruia. De aceea, discipline precum desenul, muzica, sportul sunt trecute la categoria „și altele”, în partea a doua a catalogului. ca să nu mai vorbesc despre revolta pe care o simt apropo de desființarea școlilor de arte și meserii. Subiectul e vast, din nou mă voi opri doar aici, cu trimiterea către formidabilul Ken Robinson pe care îl tot citez de când l-am descoperit: http://www.youtube.com/watch?v=iG9CE55wbtY

    Răspunde

    • banifarabani
      Mai 03, 2011 @ 00:07:24

      Mulţumesc pentru trecere şi pentru frumosul mesaj! Pe Vanessa o ştiu de mai bine de doi ani şi în adevăr, e ceva aparte. Deşi instrumentul meu preferat e pianul, recunosc faptul că am o pasiune pentru Paganini, care e un gigant!

      Peste ideile legate de învăţământ, o să trec. Am spus deja în multe locuri ce cred, pe lângă experienţa destul de dureroasă de a fi copilul unei profesoare, foarte bună de altfel, „but… a lousy mother!„… Din nfefericire! Am să subscriu la ideea şcolilor de arte şi meserii, care, deşi s-au reînfiinţat de vreo 3 sau patru ani, şi-au pierdut acele competenţe formidabile, care le făceau atât de respectate şi căutate.
      În fine, dacă tot e să ne batem cu flori, uite şi de la mine una, care zic eu că e aparte:

      Cele mai bune gânduri,
      Şerban

      Răspunde

  2. GENES GEORGE SILVIU
    Apr 27, 2011 @ 08:57:40

    Cea mai mare prostie a clasei clericale este că….A BĂGAT FRICA ÎN OAMENII….
    TREBUIE SĂ ÎŢI FIE FRICĂ DE DUMNEZEU
    TREBUIE SĂ ÎŢI FIE FRICĂ SĂ NU PĂCĂTUIEŞTI
    TREBUIE…..
    DIN PUNCTUL MEU DE VEDERE FRICA BLOCHEAZĂ OMUL (ŞTIU CE SPUN)
    VĂ DAU DREPTATE ÎN LEGĂTURĂ CU BISERICILE DAR NU CU TOŢI OAMENII DIN EA
    DE EXEMPLUL
    MAICA VERONICA (DESPRE CARE SCIU ŞI PE BLOG)A FOST NUMITA „PROOROCUL ROMÂNIEI” DE CATRE PAPA IOAN PAUL AL-II-LEA, IAR ASTA A INFLAMAT CLERICII IMPORTANŢI DE LA NOI, CÂND DE FAPT TREBUIAU SĂ ÎNŢELEAGĂ CĂ ĂSTA ESTE UN PUNCT DE APROPIERE ÎNTRE CELE DOUĂ BISERICI. DAR……..
    MĂ DERANJEAZĂ ŞI PE MINE LUXUL LOR DAR ÎN ACELAŞI TIMP ÎMI DAU SEAMA CĂ EI NU REPREZINTĂ BISERICA, CI ANTIBISERICA DIN BISERICA
    MA GANDESC DACANU CUMVA ACEST CONCILIUL MONDIAL AL BISERICILOR ESTE UN ALT FMI (NU CRED CA GRESESC)
    ÎNCERC SĂ ALEG DIN TOATE BISERICILE LUCURURI CARE ÎMI PLAC…..

    Răspunde

  3. GENES GEORGE SILVIU
    Apr 26, 2011 @ 14:01:40

    Hristos A Înviat domnule profesor

    Citindu-vă articolul mi-am adus aminte spontan de o postare de pe blogul doamnei Genny Bordeianu
    http://dincolo-de-orizont.blogspot.com/2011/02/noi-toti-suntem-unul.html
    Noi într-adevăr suntem unul, iar unul a făcut întotdeauna miracole, dar…nu toţi înţeleg asta
    CRIZA CARE ESTE ACUM ÎN ROMÂNIA
    ESTE CRIZA COMUNICĂRII CU NOI ÎNŞINE
    CU CEILALŢI SEMENI DE AI NOŞTRII
    A AUTOCUNOAŞTERII
    ŞI APOI CEA ECONOMICĂ
    Cu cât mă apropii de Dumnezeu îmi văd şi „talentele”…… şi talentele dar şi…. „colţurile”
    Am o viaţă nu ştiu cât va fi, ca sa îi elimin colţurile

    Să nu uităm pilda talanţilor din Noul Testament
    sau pilda semanatorului
    Sămânţa talentului o avem cu toţi
    Ea este acolo in stare latentă
    gata sa iasă afara
    Deci….. să o las

    Nu toţi putem fii genii
    dar putem fii Oameni

    MULŢUMESC LUI DUMNEZEU CĂ V-AM GASIT

    Cu respect,G.S.Genes

    Ps:-Sunteţi un profesor atipic şi asta îmi place la dumneavoastră

    Răspunde

    • banifarabani
      Apr 26, 2011 @ 17:15:31

      Adevărat, Silviu! Pilda talanţilor dar şi multe alte texte din biblie, sunt un tratat de înţelepciune. Din păcate, bisericile şi dogmele bisericeşti, au transformat aceste texte într-o ameninţare cu care şantajează minţile slabe. Cui foloseşte? Evident clerului, care este un partid politic oarecare, cu aceleaşi obiective ca oricare alt partid politic: acumularea puterii, a bogăţiilor materiale şi a banilor. Am văzut multe biserici, mănăstiri, am destui preoţi prieteni. Rar am întâlnit preoţi să postească! Totuşi, fiecare dintre ei predică despre curăţenie, morală, cinste, despre post, despre păcate şi cele zece porunci. Să fie oare ei scutiţi de respectasrea a ceea ce predică? Faptele lor, spun că sunt scutiţi. Şi atunci, care mai e ADEVĂRUL? Sau adevărul „cinste, corectitudine, morală” e bun doar pentru proşti? Eu ştiu că ce vă învăţ pe voi, am aplicat ÎNTÂI PE MINE. Restul învăţăturilor, le păstrez pentru mine. Dacă se vor dovedi de folos şi la mine, o să le dau mai departe. Altfel, or să fie paguba mea. Am fost cam în toate bisericile în care am putut: ortodoxă, catolică, baptistă, adeventisă, luterană. Toţi manifestă aceeaşi sete de putere, acelaşi egoism feroce, aceeaşi ură neîmpăcată pentru cei de alte confesiuni. Oare asta să fie Împărăţia lui Dumnezeu? Mă îndoiesc! Sunt sătul până peste cap şi de biserici şi de toţi şacalii din biserici, care în dosul smereniei ascund nemăsurata poftă de putere, ura, lăcomia, invidia, plăcerea diabolică de a manipula minţile slabe, spunându-le poveşti despre un dumnezeu intangibil şi despre un păcat originar, de care îi pot absolvi doar ei, „aleşii domnului”, evident, după achitarea unei „contribuţii” substanţiale la fondurile bisericii. Aceeaşi schemă ca la ministertul de finanţe, ca la inchiziţia secolelor XIV – XVI, de la care cumpărai cu bani grei mântuirea sufletului: taxe şi impozite pentru „serviciile divine” oficiate de nişte oameni obişnuiţi, la fel de roşi de murdăria umană şi de mizeria sufletească precum cei pe care pretind că vor să îi „mântuiască”. Da. Am văzut ce fel de mântuire. Îi mântuiesc şi de banii care le-au mai rămas prin buzunare, după ce a trecut uraganul numit „ministerul finanţelor publice” prin ele. O simbioză perfectă între „stat” şi „biserică”, în desăvărşirea planurilor lor de îmbogăţire fărră muncă.
      Pentru că asta sunt în fapt şi asta au fost de când există toate bisericile. Curele de transmisie între oligarhia financiară din umbră şi omul de rând, adevăratul „miel al lui Dumnezeu”.

      Răspunde

  4. terapiidiverse
    Apr 21, 2011 @ 15:43:38

    Va invit sa vedeti finala: Romanii au talent ce va avea loc pe data de 25.04.2011 la Pro Tv.
    De asemenea puteti vedea persoanele care au ajuns in finala la urmatoarea adresa: http://romaniiautalent.protv.ro/

    Răspunde

  5. dana
    Apr 20, 2011 @ 19:50:25

    Da, Serban, ai dreptate in tot ce spui, educatia, ne-a amortit talentele, sau poate n-am incercat pana acum sa dam tot ce putem.Si sa va mai spun ce cred eu: in acceptiunea majoritatii, talent inseamna sa ai voce buna, sau sa canti la un instrument, sa pictezi, sau sa sculptezi, sa fii actor, in principiu sa faci arta.Dar talent inseamna si sa ai capacitatea de a sintetiza rapid, sau de a organiza foarte bine, sau, de a intrevedea exact fluxul evenimentelor in desfasurare, sa rationezi sau poate de a fii leaderul oricarui grup, etc.. asta cred eu ca trebuie subliniat !Gandeste-te la asta, poate asa se vor impotmoli mai putini la examenul 1 – descoperirea talentelor.

    Răspunde

    • banifarabani
      Apr 20, 2011 @ 20:04:46

      Remarcabilă precizare! Câte meserii sunt, ATÂTEA TALENTE!
      Şi este foarte judicioasă remarca privitoare la artă! Este o idee preconcepută că doar arta înseamnă talent. Bill gates, are talent comercial. Ca programator, este sub-mediocru şi asta o spun foştii săi colegi de clasă. Indirect, a recunoscut-o şi el. Dar este un geniu comercial, care a ştiut să speculeze o serie întreagă de caracteristici ale pieţei de valori. Rezultatul, îl ştie toată lumea! O avere de peste 70 miliarde de dolari! Secretul ei însă, este tot ECHIPA!

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: