Să laşi loc de „bună ziua”

Mi-a plăcut enorm de mult această vorbă înţeleaptă moştenită din moşi-strămoşi. Ea sintetizează în câteva cuvinte simple, o învăţătură esenţială în ceea ce priveşte relaţiile interumane, bunul-simţ, civilizaţia.

A fost nevoie de ceva vreme să înţeleg şi să aplic această înţeleaptă povaţă. O să vă explic printr-o poveste şi de ce…

Prima mea zi de şcoală, a fost un coşmar. Este încă şi acum una dintre cele mai urâte amintiri ale mele. Părinţii mei, m-au trimis singur. Fiind eu în acea vreme mai scund, printre cei mai scunzi dintre cei de vârsta mea, m-am simţit părăsit, strivit de mulţimea care forfotea în acea zi, în curtea şcolii. Nenumăraţi părinţi, veniţi cu copii lor, să fie alături de ei în prima lor zi de şcoală. În afară de mine. Mă simţeam frustrat şi umilit, strivit de mulţime. Din acea zi, pentru mulţi ani înainte, şcoala a însemnat pentru mine un calvar. Peste toate acestea s-a suprapus şi obiceiul barbar de a fi ridiculizat şi molestat pentru că eram stângaci. Acum scriu cu mâna dreaptă, dar scrisul este în continuare un calvar pentru mine. Pentru că m-am născut şi am rămas stângaci… Scriu încet şi în facultate, pentru a putea să îmi iau cursurile, am inventat un sistem de simboluri pentru cele mai uzuale cuvinte, pentru a accelera scrierea. Mai târziu aveam să aflu că aşa ceva există de mult şi se numeşte „stenografie”…

Să revin însă la sentimentul frustrant legat de şcoală.

Datorită poveştii amintite mai sus, m-am ales cu un fel de complex de inferioritate. Ori de câte ori trebuia să vorbesc în faţa clasei, sau când intram într-o sală plină, uitam să spun bună-ziua!

Mă cuprindea un fel de paralizie, mă simţeam îngrozit, hăituit şi căutam cu disperare o soluţie să scap din acea situaţie. Viaţa ca un făcut parcă! mă ţintuia însă în acea împrejurare, iar eu simţeam că parcă mi se scurge sângele din mine, cu fiecare secundă care trece…

 

De ce v-am spus această poveste?

 

Peste ani, am încercat să mă privesc cu ochii celui din sală. Adică, intră cineva într-o sală plină, se uită la toată lumea şi tace! Fără „bună ziua”, fără „mă scuzaţi, aici este…?”

La tine acasă de pildă, atunci când vine cineva şi sună la uşă. Dacă refuză să răspundă, cum te simţi? Sau dacă îi deschizi uşa şi tace… Mai ales după ce i-ai deschis uşa şi tace!

Ei bine, pe mine mă cuprinde frustrarea şi singurul lucru care îmi vine în minte deşi sunt un om destul de bine învăţat cu bunele maniere este „Ce mârlan! Ce lipsă de bun-simţ elementar! Să intri undeva fără să spui bună-ziua!

Şi acum, să vin la „cestiunea” noastră… Cursul de afaceri online.

Deşi abia am inaugurat cursul, sunt deja 32 de persoane înscrise. Atunci când l-am conceput, m-am gândit la mai multe aspecte. Cum eu am participat la foarte multe cursuri online pe domeniul internet marketing, am avut ocazia să simt pe pielea mea ce înseamnă să primeşti nişte mailuri de la un automat (autoresponder). E frustrant. Te simţi parcă pus la colţ. Din acestv motiv, mi-am promis mie însumi că atunci când voi avea propriul meu curs, voi concepe altfel derularea. Iar eu am găsit două soluţii pentru a face comunicarea eficientă între mine şi studenţi:

Acest blog,

https://banifarabani.wordpress.com

respectiv grupul de lucru:

http://groups.yahoo.com/group/sa_facem_bani

Astfel, am oferit în primul rând suport pentru curs ceea ce mi se pare extrem de important iar în al doilea rând, am oferit tuturor studenţilor posibilitatea de a se cunoaşte între ei.

Pe plan mondial, astfel de cursuri, cu suport direct, costă de la 900 USD în sus.

Posibilitatea de a se cunoaşte între ei, eu o văd ca pe un instrument foarte puternic. În primul rând, parteneriatele de afaceri se încheie între oameni care se cunosc, au interese comune, comunică între ei, au afinităţi similare. Eu de pildă, mi-am cunoscut soţia (pe Monica) pe internet. Atunci când ne-am văzut „faţă în faţă”, deja ştiam multe unul despre celălalt. A fost mult mai uşor să dezvoltăm o relaţie pornind de la ceea ce construisem deja folosindu-ne de internet. De aceea am considerat că a extinde o experienţă de succes, este ceva care merită făcut.

Care este rezultatul în cadrul cursului?

Constat că din 32 (treizeci şi doi!!) de oameni, doar 4 patru ştiu să spună „bună ziua.” (se ştiu ei care sunt…)

Şi mă întreb, tot aşa fac şi în viaţa reală? Tratează pe toată lumea „de sus”?

Şi mă mai întreb:

Cu o astfel de atitudine sfidătoare, care încalcă învăţăturile strămoşeşti elementare, vor ei să devină oameni de afaceri şi încă! oameni de succes?!

Când au de gând să spună BUNĂ ZIUA? Măcar dintr-un elementar respect şi bun-simţ şi în ideea că totuşi şi eu şi Monica suntem oameni în toată firea, cu nişte decenii de viaţă şi experienţă… Experienţă pe care am venit să o împărtăşim, cu speranţa că vom oferi unor oameni o şansă în plus de a îşi construi o existenţă decentă.

Constatăm însă că în loc de afaceri online, ar fi mai potrivit pentru români, un curs de „Să laşi loc de bună-ziua!”

 

9 comentarii (+add yours?)

  1. C.Anca Rus
    Ian 22, 2011 @ 15:16:15

    Serban,~”poti duce calul la apa,mai greu il poti face sa bea apa~asta ca sa fiu in ton cu proverbele”;)

    Răspunde

    • banifarabani
      Ian 22, 2011 @ 20:49:16

      Absolut corect! De aici se şi naşte întrebarea: Ce mai cauţi la izvor dacă eşti sătul de apă?
      Eu înţeleg că te înscrii la un curs pentru că vrei să înveţi. A învăţa înseamnă a pune întrebări, a căuta răspunsuri, a face ceva concret, a urmări rezultatele, a analiza eficienţa şi a aplica corecţiile necesare. Pe ce să aplici corecţii când tu stai şi aştepţi? Aştepţi ce?
      Iau cazul tău, că îl ştii cel mai bine. Ai vrut ceva. Ai întrebat şi ţi-am răspuns. Ai fost nemulţumită. Ai întrebat din nou. Am răspuns din nou. S-a rezolvat. Am trecut mai departe. Etc… Asta înseamnă comunicare.
      Ce a însemnat pentru mine? Păi în primul rând am văzut că am scăpat din vedere cum vede un începător anumite aspecte ale cursului. De unde să visez eu ce ştie fiecare să facă şi ce ar trebui să înveţe? Doar uitându-mă la o adresă de mail? Atunci când cunosc precis natura obstacolului ce trebuie depăşit, pot să dau o idee, poate chiar am soluţia, sau pot indica o bibliografie carte trebuie citită. Dar asta înseamnă COMUNICARE!
      Vom discuta mai multe în articolele viitoare de pe blog. Vom începe exact cu asta: COMUNICAREA.

      Răspunde

    • rus8anca
      Ian 23, 2011 @ 11:32:18

      http://rus8anca.worpress.com/
      este blogul meu,astept comentarii,multam fain!

      Răspunde

      • banifarabani
        Ian 23, 2011 @ 12:36:07

        Astfel de anunţuri, faci în grup! Acest blog este unul cu o temă anume! Da?

      • rus8anca
        Ian 23, 2011 @ 13:28:45

        inteleg ca doar noi doi dialogam?

      • banifarabani
        Ian 23, 2011 @ 23:38:06

        Problema dialogului, se pare că este mai complicată decât credeam. Oamenii se pare că sunt tracasaţi. Cred că este consecinţa prostelor practici de pe internet, atât de raspândite în lumea „bani pe net”… Asta este! Oricum Monica este „pe recepţie” şi va răspunde tuturor solicitărilor.
        Problema talentelor, se pare că este mult mai amplă şi mult mai gravă decât bănuiam. Se pare că cursul nr. 4 a produs şocuri mari. Citeşte şi tu pe
        http://radiesteziesitalent.wordpress.com
        Este deprimant ce am descoperit şi e enorm de mult de muncit!

  2. C.Anca Rus
    Ian 22, 2011 @ 11:06:19

    iti inteleg intristarea,incearca sa-i intelegi,pune-te in locul lor…zic

    Răspunde

    • banifarabani
      Ian 22, 2011 @ 13:01:52

      Anca, dacă citeşti cu atenţie, o să remarci că ultimul lucru pe care îmi doresc să îl fac, este să mă pun în locul lor. În primul rând, de ce m-aş pune în locul unui om lipsit de eleganţă? Doar ca să văd cum e să fii grosolan? Repet ce am spus în articol: Dacă vine cineva la uşă la tine, îi deschizi şi el se holbează la tine fără să spună „bună ziua”, TU, cum te simţi?
      Dincolo de asta…
      Ce mi se poate reproşa?
      Că am vrut să ofer unor oameni o şansă de a avea o soartă mai bună?
      Da, poate aici am greşit.
      Am acordat prea multă libertate unor oameni care confundă libertatea cu anarhia şi bunul plac.
      Dar se poate corecta totul!
      Până la urmă, cine vrea să înveţe să facă afaceri, este interesat în primul rând pentru el. Iar dacă este interesat, face absolut tot ceea ce este necesar să înveţe. Iar dacă face simplă figuraţie, e clar că are timp de pierdut. Pe cale de consecinţă, înseamnă că îşi cunoaşte prea puţin sau mai curând deloc interesele. Într-o astfel de situaţie, ce pot eu să fac, este să mă dispensez de astfel de oameni, care aşteaptă să fie traşi, împinşi, smulşi, doar-doar o să le pice pleaşca de 100 milioane de euro în braţe.
      Am dat şi în curs şi în articole exemplu de ce anume înseamnă afaceri şi în particular afaceri online. Dacă tu şi încă trei aţi înţeles dintre toţi cum stau lucrurile, de ce v-aş nedreptăţi pe voi, acordându-vă mai puţin timp? pentru că aici ajung în final. În loc să mă ocup de voi, cei care vreţi să faceţi ceva, îmi irosesc timpul dădăcind nişte oameni cărora puţin le pasă. Prefer să rămân cu o mână de oameni de care să mă ocup serios, decât de sute de oameni, care sunt doar nişte simple adrese de mail, pentru că atât respect de sine au.
      Cred că înţelegi acum despre ce este vorba: Lovesc în voi, cei care vreţi să faceţi ceva, dacă toletrez aşa ceva. Viaţa este dură. Dacă ai greşit, plăteşti. Am plătit decenii la rând şi de aceea ştiu. Şi tu ai plătit şi de aceea ştii. După cum vezi, există două căi principale să înveţi: Citeşti şi pui în practică sau, aşa cum am făcut noi… Dai cu capul de zid, curge sânge şi după aceea, ştii să preţuieşti o învăţătură pe care ţi-o oferă altcineva, fără să fie nevoie să plăteşti scump pentru asta.
      E simplu. Cine refuză să înveţe la curs, e liber să facă singur ce vrea el. Dar şi eu sunt liber să aleg: De cine mă ocup? De cei care ştiu ce vor, sau de cei care cred că au destul timp de pierdut?

      Răspunde

      • C.Anca Rus
        Ian 23, 2011 @ 18:16:20

        As dori sa public o carte,cu retetele mele preferate,cum pot face asta?
        multumesc,Anca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: