Succesul se programează

Una dintre erorile grave pe care am făcut-o şi eu ani în şir, la fel ca 95% din populaţia globului, a fost aceea de a crede în Mitul succesului.

Mitul succesului

Există o credinţă adânc înrădăcinată de multe secole, potrivit căruia succesul este:

  1. Rezultat al moştenirilor succesive de famile;
  2. Rezultatul hazardului;
  3. Rezultatul unor manevre frauduloase, criminale, mafiote.

Am crezut orbeşte în toate bârfele care circulă pe seama oamenilor care au depăşit nivelul „bunăstare” şi sunt încadraţi în categoria „foarte bogat”.

La început, aşa cum era şi firesc, am recunoscut în rândul „milionarilor”, exact cele trei categorii menţionate. Cum aş fi putut oare să recunosc şi altceva? Ca să recunoşti un obiect de pildă trebuie să îl vezi. În sens mai general: Să îl cunoşti.

Doar cine cunoaşte, poate RE-cunoaşte!

Multă lume confundă cunoaşterea, cu ideile preconcepute, „importate” ascultând opiniile celor din jur.

Cunoaşterea, înseamnă înainte de toate însuşirea tuturor elementelor de informaţie disponibile la un moment dat asupra unui subiect; filtrarea elementelor neconcordante, nepotrivite, cu caracter de excepţie, din masa de informaţie; elaborarea unui schelet informaţional = arhetip, pe baza căruia, să poată fi recunoscute toate cazurile luate în analiză, printr-o operaţie relativ simplă de particularizare; verificarea sistematică şi ajustarea constantă în şi prin practică, a modelului arhetipal conceput, până când acesta conduce la posibilitatea reproducerii unui rezultat dorit, în orice condiţii sau aproape în orice condiţii.

Dacă studiem cu atenţie această definiţie, constatăm că majoritatea oamenilor se opresc pe acest drum al cunoaşterii, la prima acţiune a etapei informării: colectarea informaţiilor generale, uşor accesibile oricui.

Cu alte cuvinte, se opresc după primul pas şi concluzionează: „Ştiu!”.

Trebuie făcută aici o distincţie clară între „a fi cunoscător” şi a deţine ceva informaţii.

O informare sumară, sau chiar mai amănunţită, este cu totul altceva decât CUNOAŞTERE. Ea poate fi cel mult ERUDIŢIE şi asta, în cazul când volumul informaţiilor acumulate, devine enciclopedic.

Din păcate, mulţi confundă persoanele erudite sau „citite” cum se spune de obicei, cu cunoscătorii.

Este o diferenţă enormă între a fi un scriitor erudit şi a fi citit biblioteci întregi de cărţi pe care le-ai memorat, eşti capabil să le reproduci aproape în întregime, fără însă a avea şi capacitatea de a folosi constructiv, creativ, acele informaţii.

Acum că am făcut puţină lumină în conceptul cunoaştere, să vedem cum îl aplicăm la SUCCES.

Există ceva comun celor trei categorii menţionate anterior: Nivelul posesiunilor materiale. Toate trei categoriile, se încadrează la nivelul „supra-abundenţă” al posesiunilor materiale.

Este important să remarcăm acest detaliu, pentru că el este legat de enorm de multe aşa numite „tragedii” ale „marilor familii de bogătaşi”. Am folosit ghilimele, pentru că în realitate, dramele individuale, acele aşa numite „tragedii de familie”, sunt de fapt evenimente banale, exagerat amplificate, datorită faptului că masele urmăresc cu mare atenţie ”bogătaşii” şi vieţile lor private. Cu ce este mai deosebită, mai tragică, moartea lui John F. Kennedy, faţă moartea unui soldat necunoscut, căzut la marea debarcare din Normandia?

Un singur lucru le distinge: cât de speculat a fost evenimentul în mass-media. Altfel spus, câtă agitaţie a fost provocată de ziare, reviste, TV, radio, etc, pe seama acelui eveniment.

Şi acum, putem observa o a doua caracteristică comună a celor 3 categorii: POPULARITATEA.

Hai să sintetizez:

Cele trei categorii, au în comun POSESIUNILE şi POPULARITATEA.

Hai acum să facem un experiment interesant: Hai să îi dezbrăcăm complet de posesiuni şi popularitate. Mai ţineţi minte fantastica poveste „Prinţ şi cerşetor”?

Orice poate fi imitat, simulat, trucat, furat, substituit, cu o singură excepţie: COMPETENŢA ÎN ACŢIUNE.

Iată aşadar diferenţa fundamentală dintre SUCCES şi ceea ce rezultă din combinarea posesiunilor cu popularitatea: COMPETENŢA

O scurtă argumentaţie.

În prima categorie, punem în discuţie o bogăţie acumulată în timp, prin eforul comun al unei familii. În vreme ce bogăţia materială = posesiuni poate fi lăsată moştenire, potrivit legislaţiilor din toată lumea, competenţa, se dobândeşte prin efort individual. Cum poţi lăsa moştenire prin testament talentul? Talentul de pictor, sculptor, muzician, scriitor, orator, comerciant, inventator, etc.? Cum poţi lăsa moştenire prin testament experienţa acumulată?

În a doua categorie, punem în discuţie ceea ce se numeşte popular „noroc”, „şansă”.

Poţi să îţi închipui că dând cu zarul simbolul comun al hazardului sau norocului o să înveţi să pictezi ca Leonardo da Vinci, sau ca Botticelli, Velasquez, Nicolae Grigorescu, Theodor Amman, Ştefan Luchian, Ion Ţuculescu? Asta, ca să dau doar câteva exemple. Toţi cei menţionaţi aici, au ajuns ceea ce sunt şi vor rămâne în istoria universală a omenirii, ca urmare a unor acţiuni programate, a unor decizii deliberate, conştiente, de educare şi dezvoltare prin practică a unor abilităţi naturale = talente. Mai mult decât atât! Crezi că frunzărind la întâmplare, „la noroc”, nişte cărţi de programare sau de marketing, vei ajunge să ai geniul comercial al lui Bill Gates?

Bill Gates, şi-a propus să cucerească piaţa de software. A avut acest obiectiv pe care l-a urmărit cu perseverenţă = PROGRAMATIC. Să mai amintesc unde a ajuns? Ce are norocul cu miliardele lui Bill Gates?

Altceva are legătură cu succesul lui Bill Gates: INFORMAŢIA. Abilitatea sa genială în a manevra informaţia!

Cred că am demonstrat suficient de clar că hazardul şi succesul, sunt la fel de alăturate şi legate, ca Pământul şi Alfa Centauri! Asta, pentru cine chiar crede că ar exista hazard sau, întâmplare, aşa cum i se spune popular.

De altfel, chiar crezi că este cu totul întâmplător că citeşti acest articol? Eu ştiu că ai ajuns aici, pentru că ştii că succesul se poate programa!!! Dar o ştii înăuntrul tău şi vrei să scoţi asta la suprafaţă! Să o conştientizezi!

În a treia categorie, punem în discuţie tot ceea ce este urât în lume. În această categorie, este vorba despre altceva, cu totul altceva. Averile construite prin astfel de metode, au întotdeauna în umbră, o organizaţie. Oameni slabi, incapabili să îşi programeze succesul şi să îl realizeze singuri. Nefiind capabili să producă valoare, le rămâne cealaltă alternativă: să fure şi să acumuleze valoarea care este produsă de alţii. Dar pentru asta, este nevoie de FORŢĂ BRUTĂ. Aşa s-au născut de altfel toate organizaţiile secrete din lume! Întunericul, favorizează dintotdeauna hoţii şi criminalii…

ISUS ne-a învăţat însă esenţialul: ADEVĂRUL STĂ ÎN LUMINĂ!

Adevărurile, întotdeauna se rostesc cu voce tare, iar minciunile, întotdeauna în şoaptă, „la ureche”, prin colţuri ascunse, întunecoase…

ISUS vorbea oamenilor ZIUA, în plin câmp; preoţii din sinedrium, s-au întâlnit noaptea, într-o sală cu uşile închise, pentru a îl condamna… Eu numesc asta, a unelti, a complota.

Revin la ceea ce menţionam anterior: E o diferenţă capitală între popularitate şi SUCCES. Popularitatea, e popularitate. Că e „negativă”, ori e „pozitivă”, tot popularitate rămâne.

Genialitatea însă, talentul, sunt cu totul altă poveste!

Pe de altă parte, hai să lăsăm baltă orice credinţă religioasă… Cum se face că în toate scrierile spirituale, „textele sacre”, găsim aceeaşi învăţătură, invariabil?

„Drumul mântuirii este lung şi greu şi se parcurge individual!”

Hai să facem o înlocuire interesantă:

„Drumul SUCCESULUI este lung şi greu şi se parcurge individual!”

„Drumul GENIALITĂŢII este lung şi greu şi se parcurge individual!”

„Drumul CULTIVĂRII TALENTELOR este lung şi greu şi se parcurge individual!”

Ca să poţi să îl străbaţi, trebuie să ai aspiraţie, spun scrierile sfinte. Adică, să vrei. Să îţi propui asta, ca scop în viaţă.

Altfel spus, SUCCESUL SE PROGRAMEAZĂ!

8 comentarii (+add yours?)

  1. Moi
    Ian 10, 2011 @ 23:52:11

    Români sunt peste tot . Probabil ca cei „din afara ” sunt mai treziti ….

    Răspunde

    • banifarabani
      Ian 11, 2011 @ 00:15:57

      Păi… da… E unul din marile şocuri pe care l-am avut cu prima carte publicată,
      Începutul Călătoriei. A ajuns în 22 de ţări. De exemplu, Coreea – Seoul…
      Atunci m-am speriat… Asta, m-a costat nişte mici întârzieri. Norocul meu e că eram prea ocupat să mai am timp şi de frici…
      Probabil ca cei “din afara ” sunt mai treziti ….
      Cinstit? Da. Ştiu că sună oribil, dar mă uit la mine, cel de-acum 2 ani… Eram ca un pui de găină, dopat cu tot felul de teorii, idei, păreri „clocite” loco, „acăsucă”…
      Între timp, am descoperit că Românii sunt totuşi un popor normal. Cel puţin în comparaţie cu Grecii. Există plusuri şi minusuri de ambele părţi. Totuşi, dacă ar fi să aleg şi să zic „Aceştia!”, mi-ar fi groaznic de greu. Da, aici suntem plătiţi de 5 ori mai bine ca acasă. Mai sunt şi alte avantaje, pentru suflet. Dar sunt şi aici probleme care sunt chiar grave. În învăţământ de pildă, e o grevă care ţine de vreo 3 ani. Cam bizară grevă… Consecinţa? Sunt absolvenţi de licee, şcoli tehnice, universităţi care, deşi au plătit taxe, îşi aşteaptă şi acum diplomele şi sunt în incapacitatea de a ocupa nişte posturi pe care lucrează, dar cu un salariu mult mai mic… Am astfel de cunoscuţi. Foşti colegi sau actuali colegi ai Monicăi, sau amici. Mai sunt şi alte probleme pe care le ştiam de acasă… Şi suntem totuşi în oraşul nr. 2 al Greciei şi capitala Makedoniei. Makedonia lui Alexandru cel Mare!

      Răspunde

  2. Moi
    Ian 10, 2011 @ 22:53:38

    Imi pare bine ca existi , sper sa putem face ceva si pentru români…

    Răspunde

    • banifarabani
      Ian 10, 2011 @ 23:42:22

      Mulţumesc, din nou!
      Sigur, dar cum bine ai subliniat, românii, vor să facă ceva pentru ei înşişi? Sau… vorba unui banc mai vechi: „Şi românii sunt cu noi: Unu, doi…” Deocamdată, din statisticile de pe siturile mele, reiese o realitate catastrofală: trafic USA = 93%; România = 1,8%; Spania, Franţa, Italia, 4% şi restul lumii… Şocul mare este că, din toate siturile pe care le-am avut (peste 10…), unul singur era în Engleză…
      Well? Sau, că văd că preferi: Allors? Quest ce que je peut faire?

      Răspunde

  3. Moi
    Ian 10, 2011 @ 19:37:22

    Problema multora este efectiv , lipsa initiativei si a proactivitatii . Cred ca pentru multi „proactivitatea” lipseste din vocabular chiar .Este nevoie de puterea exemplului pozitiv, si asta inseamna educatie . In numele celor numai „reactivi” iti multumesc😉

    Răspunde

    • banifarabani
      Ian 10, 2011 @ 22:35:17

      @ Moi. Da, îţi mulţumesc şi eu, dar spre ruşinea mea, recunosc, o să fie imposibil să îţi răspund aici. E nevoie de un articol cel puţin. Problematica ridicată în scurtul dar densul tău comentariu, este una hiper-sensibilă. Chiar la asta reflectam în timp ce finalizam articolul pentru mâine. Vei vedea…
      Oricum, am reţinut:
      1. Proactiv – proactivitate (= proficiency, prosumer, vezi A. Toffler)
      2. Puterea exemplului personal.
      3. Educaţia. Este tema unui articol planificat, dar pe care l-am amânat din cauza programului extrem de încărcat din ultima lună. Totuşi, 3 cărţi scrise şi publicate şi un curs de 24 module, plus mecanismul de distribuire, înscriere, promovare, plus blogul „Radiestezie şi Succes”… Fac ce pot. Mai este şi suportul pentru curs (care deja are 11 testeri). Mă felicit că am stopat înscrierile, deja a apărut o problemă critică! Identificarea talentelor… Situaţia este chiar gravă… Mă aşteptam la dificultăţi, dar chiar la acest nivel… În fine. E clar că trebuie elaborat un curs de identificare a talentelor… Să vedem cum şi când. Asta deja mi-a dat planul pe 2011 peste cap…

      Răspunde

  4. Moi
    Ian 09, 2011 @ 23:17:54

    Succesul nu ni se pune pe tava . Trebuie cautat . Oportunitatile de succes create . Daca altii nu vin la tine , mergi tu la ei.Atata vreme cat este inteligent ceea ce propui nimeni nu te va refuza. Asta m-a invatat … un esec recent .

    Răspunde

    • banifarabani
      Ian 10, 2011 @ 01:25:44

      Daniela, bun venit şi aici!
      Cred şi eu că e adevărat ceea ce spui. Dar mai cred şi că multă lume s-a obişnuit să fie servită.
      Dacă din perspectiva comerciantului mi se pare firesc să vii tu la client,
      din perspectiva clientului, mi se pare deplasat să pretinzi să fii ghicit. Literalmente, ghicit.
      Ori, ceea ce văd eu – şi am argumente clare – majoritatea tace şi aşteaptă să vină
      Mafalda să le ghicească în palmă/cafea/bobi/rune/…etc., cam ce anume i-ar face pe ei fericiţi.
      După care, bineînţeles că împricinatul se supără, mai vrea o „ghiceală” – doar i-a prins gustul jocului!
      Eu unul, ştiu că răscolesc netul de 10 ani, după vrute şi nevrute.
      Aşa am ajuns să am o bibliotecă –zic eu serioasă – programe de calculator FREE, prieteni, amici, cunoscuţi.
      Da, e drept, am şi dat, la rândul meu. Şi încă mai dau. O să dau, până când o să mă satur de dat.
      Vreau să văd şi eu cine e în stare să mă „taie” la dat! Şi când zic dat, mă refer la DĂRUIT.
      Începe să îmi placă din ce în ce mai mult acest joc: dăruiesc, primesc, totul circulă!
      Dacă circulă energia, atunci e OK. Dacă virusul ăsta al dăruitului se va răspândi,
      eu cred că multe se vor schimba radical.
      Aici de pildă, scriu pe un hosting dăruit de wordpress.
      Ştii ce înseamnă asta? Simplu: Trebuie să scriu frumos.
      Că altfel, mi-e ruşine de dăruitorul care a muncit, munceşte şi eu…
      Cam asta e filosofia mea.
      Da, ştiu. Există pomanagii de profesie, care înhaţă tot ce apucă, din dorinţa de a stoca.
      Mai vedem. „Orice pasăre…”.
      Eu am o teorie, pe care am şi verificat-o:
      Moartea apare atunci când respingi ultima alternativă.
      Eu ofer chiar mai multe alternative.
      Fiecare e liber să aleagă!🙂

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: