Resursele şi monetarismul I

Am să încep seria de articole pe acest blog, printr-o temă care are o importanţă foarte mare în cadrul Proiectului Ritmuri Interioare sau „Zero negaţii”, cum l-am subintitulat.

Tema e importantă pentru definirea mijloacelor şi metodelor de a pune în valoare cea mai importantă resursă a speciei umane: OMUL. Adică, specia umană însăşi, prin fiecare dintre noi şi desigur, privindu-ne ca un tot unitar.

Asaltul corporaţiilor asupra psihicului individului.

Asistăm pe plan mondial la mutaţii spectaculoase în ceea ce priveşte diviziunea muncii. Corporaţiile gâfâie, conştiente că sunt pe moarte şi caută pieţe noi de desfacere a produselor lor de duzină, de calitate de la prost la execrabil, produse pe care le propulsează prin campanii de marketing din ce în ce mai elaborate, din ce în ce mai adresate subliminalului, adică, subconştientului individului.

Manipularea psihologică, a atins cote incredibile şi orice lipsă de cultură, de educaţie, este speculată bestial, prin toate canalele informaţionale clasice: văz, auz, tactil, olfactiv, gustativ.

Acolo unde excitaţia directă a olfactivului, a tactilului, a gustativului, este inaccesibilă (televiziune, radio, internet), este forţată realizarea la nivel subconştient de false asociaţii cu necesitatea imperioasă, prin dopaj multimedia (reclame). Este deja cunoscut în cercurile de psihologi că rezistenţa psihică a individului, are limite precise de rezistenţă la bombardamentul informaţional. Prin campanii abile de dezinformare, derulate prin toate canalele mass-media, se crează falsa idee că produsul X sau Y, este soluţia unei probleme grave, vitale pentru individ, până când rezistenţa sa psihică cedează iremediabil şi îl împinge în magazin. Acolo, bătălia care vizează dărâmarea definitivă a oricărei rezistenţe psihice la impulsul consumatorist, este continuată pe toate fronturile: compuşi chimici aromaţi care induc dependenţe, sub formă de parfumuri şi arome, abil concepute pe simulatoare cibernetice de realizare de structuri chimice, care produc efecte precise la nivel psihic. Orice substanţă în stare de vapori introdusă în aer, acţionează chimic asupra organismului, atât la nivel olfactiv cât şi la nivel gustativ, dar mai ales la nivel celular. Bătălia cu chimismul celular, este uşor câştigată, omul obişnuit îşi pierde controlul şi vrea un grad mai mare de contact fizic cu „produsul minune”, care i-a înnebunit psihicul, mirosul şi gustul, fără ca el se ştie asta.

Discret, mirosul îl conduce la sursă şi descoperă marfa. Aici, manipularea psihică, este dusă mai departe de către ambalaj: Senzaţiile tactile desăvârşesc atacul în forţă început de video şi audio-clipuri, continuat de parfumurile insesizabile cu efecte psihotrope bine studiate şi bine calculate. Ultima barieră psihică naturală de apărare a individului se spulberă şi la nivel subconştient, decizia de cumpărare, este deja luată. Restul, e o chestiune de timp şi ingredientele produsului. Pentru că, bătălia de spulberare a psihicului omului obişnuit, continuă. Toate alimentele, toate cosmeticele, conţin substanţe aparent inofensive, care însă induc dependenţă faţă de o anumită substanţă, care defineşte o anumită senzaţie. Omul este dresat insesizabil ce să cumpere, cât şi când, folosindu-se de către concerne şi corporaţii, noile cuceriri ale tehnicii de calcul, îmbinate cu psihologia aplicată şi biochimia sistemului nervos.

Astfel, omul este transformat într-un automat care este programat pe cale psihică, biochimică şi informaţională, să efectueze mereu şi mereu acelaşi ciclu: vânzarea timpului propriu până la limitele maxime de rezistenţă biologică, în scopul obţinerii banilor; consumul fără discernământ al produselor livrate de concernele super-dotate tehnologic şi care astfel, îşi recuperează cheltuielile făcute cu salariile, plus profiturile programate; continuarea ciclului de producţie, bazat pe unul şi acelaşi principiu corporatist: PROFIT. În tot acest mecanism, banul este axul principal, coloana vertebrală a întregului sistem socio-economic.

Totuşi, în această schemă simplificată, mai intră şi resursele. Fără resurse, producţia este imposibilă. Cum în general economia de până acum s-a bazat pe filosofia consumului fără limite, problema resurselor a fost secundară.

Iată însă că ştiinţa a evoluat şi analiza resurselor şi a gradului de acoperire cu resurse a consumului, relevă faptul că, în ritmul actual, consumul tinde să epuizeze resursele.

Astfel că, se dă alarma şi concernele întreţin psihoza sărăciei şi a iminentei epuizări a resurselor. Se spune ceva cu privire la consumul resurselor în scopul producerii de produse de proastă calitate, în scopul bine determinat al forţării creşterii consulului? Nimic sau prea puţin.

Oamenii constată pur şi simplu că în general, calitatea produselor a scăzut dramatic, în scopul creşterii cantităţii. Undeva, la nivel subconştient, acceptă această manipulare, pornind de la ideea că un volum mai mare de produse, va determina scăderea preţurilor şi de aici, accesul mai larg la produsele vitale, strict necesare.

Nimic mai fals! Concernele au grijă să controleze producţia, astfel încât starea de mizerie să se propage mai departe, gradul de dependenţă al individului de sistem să crească şi astfel, profiturile să se menţină la cotele proiectate.

Frângerea barierelor fizice de rezistenţă a organismului, e şi ea speculată dramatic. Bolile şi disfuncţiile oamenilor, au devenit obiectul celei mai profitabile industrii de pe lume, mai profitabilă chiar decât drogurile, traficul cu arme, prostituţia şi pornografia: Medicina şi şi industria producătoare de medicamente. Omul este stors de bani, indiferent de direcţia în care se mişcă, indiferent de starea de sănătate, până când moare. Chiar şi atunci, o ultimă contribuţie la profitul sistemului tot trebuie să aducă: Ceremonia funerară, donaţiile de organe.

Şi totuşi, în ciuda acestui carusel al nebuniei generale, al marşului triumfal către distrugere, organismul numit Omenire, caută şi găseşte soluţii.

Japonia, este un exemplu de ceea ce înseamnă o utilizare intensivă a resurselor umane.

În acest context mondial al obsesiei pentru bani şi profit, Proeictul Ritmuri Interioare şi-a propus să găsească metodele cele mai simple cu putinţă de punere în valoare a resurselor individuale, pornind de la identificarea aptitudinilor, până la oferirea cadrului necesar dezvoltării acestora, astfel încât intrarea în circuitul valorilor al celor care îmbrăţişează ideile Proiectului, să survină cât mai curând posibil, indiferent de vârsta biologică şi pe segmentul ocupaţional cel mai convenabil pentru omul în cauză.

În articolele viitoare, voi aborda problematica soluţiilor imediate, aplicabile de către fiecare în parte, în viaţa de zi cu zi, bazându-mă pe paradigma „Cum să faci bani fără bani”.

În articolul următor:

Mutaţii importante pe piaţa muncii: Corporaţiile, antreprenoriatul şi freelancingul.

Freelancerii, expresie a libertăţii individuale de valorificare a potenţialului propriu.

Freelancerul sau antreprenorul individual, tinde să devină forma cea mai răspândită de interacţiune economică a individului cu societatea.

Ce putem face pentru a susţine o tendinţă benefică precum este aceasta?

De ce este ea benefică şi ce înseamnă iniţiativa economică individuală?

Ce se cere pentru a fi freelancer?

Cine poate deveni freelancer?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: