Transferul de valori

În articolul „Regula lui Vilfredo Pareto sau 20 80”, spuneam că există o formulă magică pe care, dacă o rostesc, toată lumea ştie despre ce este vorba în articol.

Iată formula magică: TIMP.

Toată lumea şi absolut toată lumea! are de la naştere zile.

Atunci când Făt-Frumos-ul sau Ileana-Cosânzeana a împlinit o zi, are un capital de 86.400 secunde.

Într-un an, sunt 365,25 zile, deci vom avea la vârsta de un an, 365,25 x 86.400 secunde. Asta înseamnă exact 1 Kressus, cum spuneam: 757.382.400 SECUNDE.

Jocul de cuvinte, este intenţionat. Aluzia e chiar la „Averile lui Cressus”, celebrul rege al Lidiei, din secolul VI î. Hr.

Să ne întoarcem acum la cele două personaje ale noastre, Păcală şi Tândală.

Păcală, este simbolul Creativităţii. Tândală, este simbolul consumatorismului sau „Pică pară mălăiaţă, în gura lui Nătăfleaţă”.

În biblie, ni se spune de peste 5.000 de ani:

„Căci celui care are, i se va mai da, iar celui care se vaită de lipsuri, i se va lua şi ceea ce are.”

Păcală, aşa cum bine ştim, este sărac din punct de vedere material. Marea lui avere însă, este Creativitatea.

Tândală, fiind cam leneş de felul lui şi cam fără carte, ajunge să îşi vândă TIMPUL lui Păcală. De ce? Foarte simplu! Atât timp cât refuzi să oferi Valoare, cât crezi că toată lumea e datoare la tine, depinzi de toţi cei din jur care pot să îţi ofere ceea ce ai nevoie pentru a supravieţui. Ce ai însă de oferit, altceva decât TIMPUL TĂU? Nimic!

Prin urmare, oricine poate oferi un singur serviciu sau produs cuiva, trece în familia „Păcală” iar cei care aşteaptă să primească, trec în familia „Tândală”.

Tot acest proces de transfer de valori, are loc de secole dinspre cei creativi, către consumatori.

Există desigur, în acest lanţ al transferului de valori, anumite verigi care distorsionează transferul echitabil. Analiza „ce”, „cum”, „de ce”, este lungă şi extrem de dificilă.

În esenţă, ea ţine de evoluţia individuală, de capacitatea de integrare în mediu şi, mai ales, de capacitatea de comunicare globală a fiecăruia.

În principiu, familia Tândală, o constituie majoritatea populaţiei globului, care datorită ignoranţei, se lasă manipulată, acceptând fără rezerve orice opinii ale oricui. Există o aşa-numită „elită” a familiei Tândală Tândală-şef care a descoperit că poate simula pe Păcală şi poate impune cu forţa brută anumite reguli. Această „elită”, Tândală-şef, a ajuns să trăiască atât pe spinarea propriei familii, căreia îi promite sistematic marea cu sarea, cât şi pe spinarea familiei Păcală, care, din motive ştiute doar de membrii acestei familii (vezi Corinteni XIII), acceptă o anume formă de sclavie. Sau, cel puţin în aparenţă, aşa stau lucrurile.

 

Trecând acum dincolo de metafore, transferul de valori, are loc în dublu sens:

de la creatori producători către consumatori;

de la consumatori către creatori producători;

 

Mecanismul, deşi este simplu, scapă observaţiei de secole. Sunt foarte puţini cei care ştiu exact ce anume se schimbă în realitate şi care sunt valorile reale.

Iată marele secret:

Ceea ce se schimbă în realitate, este TIMP.

La începutul vieţii, ne vindem timpul, pentru „bani”. Mănâncă cineva bani? Se îmbracă cu ei? Nici vorbă! Banii sunt un simbol al valorii, folosit pentru uşurarea transferului de valori! Sau cel puţin, aşa ni se spune de către experţii în economie, noi o luăm drept bună şi ne lăsăm păcăliţi din ce în ce mai uşor.

Spunem că avem nevoie de bani pentru a mânca, a ne îmbrăca, etc… Deci, până la urmă, altceva avem nevoie: Hrană, adăpost, îmbrăcăminte, încălţăminte, educaţie, recunoaştere, un scop în viaţă. Studiaţi piramida lui Maslow şi veţi vedea exact pentru ce vă vindeţi din ce în ce mai mult timp şi cam pe unde aţi ajuns cu dezvoltarea personală.

Revenind la exemplul nostru al aplicării principiului Pareto, Păcală, îşi investeşte timpul în a găsi soluţii. Tândală, îl iroseşte aşteptând să capete soluţiile de la alţii. Astfel, tot aşteptând de la alţii, el îşi iroseşte capitalul de timp.

Ar fi încă destul de bine dacă ar fi doar atât. Din păcate însă, Tândală, are şi el nevoie să mănânce şi toate celelalte. Aşa că, oricât ar răbda, va ajunge să îşi vândă TIMPUL. Cui? Evident, unui Păcală! De ce? Simplu! Pentru că Păcală tot căutând soluţii şi-a dezvoltat capacităţi noi, care îi permit să ofere de lucru altora, potrivit competenţelor fiecăruia.

Dar la competenţe scăzute, vânzarea timpului merge prost, pentru că sunt mulţi care oferă acelaşi „produs” iar cererea e limitată. Prin urmare, preţul obţinut pe ora vândută, va fi din ce în ce mai mic, cu trecerea timpului.

Vă aduceţi aminte „Revoluţia maşinistă” din secolul XIX?

Oamenii s-au revoltat împotriva patronilor care au introdus tehnologii noi, au distrus maşinile care „le luau locurile de muncă”.

Ei bine, acum trăim o nouă variantă a aceleiaşi „revoluţii”. Tipul tehnologiilor contestate este altul.

Din nefericire pentru enorm de mulţi, şi atunci ca şi acum, tehnologiile vor învinge, pentru că în spatele oricărei tehnologii, sunt oameni! Dar aceşti oameni au competenţe extinse! Ei vor folosi aceste tehnologii pentru a îşi asigura succesul în viaţă.

Astfel, cei care se cramponează de meseriile învechite, vor avea de ales între o căutare nesfârşită a unui loc de muncă, a lucra orice, oriunde, pe sume de bani derizorii şi a învăţa ceva nou.

Afacerile online, sunt noile tehnologii. Ele asigură un număr nelimitat de locuri de muncă la domiciliu, asigură un cu totul alt nivel al valorificării TIMPULUI, alte posibilităţi de instruire şi auto-instruire.

Singura dificultate constă în faptul că, înainte de a avea propria ta afacere online, trebuie să înveţi ce înseamnă, să înveţi să îţi planifici succesul, apoi să munceşti cu perseverenţă pentru a produce valorile specifice talentului tău, apoi să înveţi să promovezi acele produse şi servicii şi să le vinzi, celor care au nevoie de ele.

Principiul lui Pareto, ne spune cam câţi oameni din totalul populaţiei mondiale, este dispusă să facă tot ce am spus în fraza anterioară: 20%

Aceşti 20%, vor deţine în continuare 80% din valorile mondiale, pentru simplul motiv că ei ştiu să facă distincţia între valoare şi non-valoare.

 

 

Regula lui Vilfredo Pareto sau 20 — 80

Principiul Pareto sau regula 20 80, sunt concepte foarte bine cunoscute tuturor celor care au studiat marketing, au lucrat în vânzări la o trans-naţională sau într-un MLM, fie el clasic, „din om în om”, fie în varianta lui modernă, „din mail în mail”.

Despre principiu şi despre Vilfredo Pareto, se găsesc destule pe internet şi am să trec peste o repetiţie inutilă.

Reiau ideile dintr-un articol precedent:

 

1. „20% din populaţia mondială deţine 80% din avuţia mondială”

2. „20% din clienţi aduc 80% din venituri”

3. „20% din acţiuni aduc 80% din rezultate”

 

Încă de când am aflat despre acest principiu, m-a izbit uşurinţa cu care poate fi verificat în practică. Oriunde am căuta o „încălcare”, sorţii de a o găsi, se izbesc de şanse zero! Chiar şi aparentele excepţii, la o analiză pertinentă, se dovedesc a fi de fapt interpretări greşite ale unor stări de fapte mai puţin evidente.

Ieri, făceam nişte consideraţii privitoare la observaţiile făcute de mine pe piaţa din Grecia, referitor la cursul aurului şi la cămătărie, în general. Aşa mi-a venit următoarea idee:

 

 

Presupunem că fiecare om se naşte cu o avere personală de 1 tonă aur, deci o mie kilograme aur.

Aceasta înseamnă că, la momentul actual, putem aproxima averea mondială ca fiind 7 miliarde de tone de aur, repartizate la 7 miliarde de oameni.

Cum sunt ele repartizate?

Aplicând succesiv regula 20 80, am obţinut următoarele valori, la a XIV-a iteraţie (repetare consecutivă)

5,73 oameni (adică 6) deţin 481.036.337 kilograme de aur.

Admiţând că valoarea unui gram de aur este de 25 euro, rezultă că fiecare din cei 6 oameni, are o avere personală de 12.059 miliarde euro!

Mă voi feri să fac speculaţii de genul „imposibil!” sau „Aha! Mafia mondială există!” sau „Ştiam eu că cineva ne suge sângele!”, etc.

 

Ceea ce pun eu aici în discuţie, este cu totul altceva:

 

Este oare posibil să ne naştem toţi cu aceeaşi avere şi să ajungem să devenim săraci şi să slugărim altora?

 

Eu m-am jucat puţin aici presupunând că ne naştem toţi cu o avere de 1000 kilograme de aur.

Hai să ne deplasăm puţin către o altă paradigmă.

Ce aţi zice dacă, la vârsta de un an, orice nou-născut în viaţă, ar avea o avere care în cifre reprezintă 757.382.400 (şapte sute cincizeci şi şapte milioane trei sute optzeci şi două mii patru sute) unităţi valutare. Hai să denumim această valoare „Kressus”.

În al doilea an vom avea 2 x Kressus, în al treilea an 3 x Kressus, etc., până să spunem ajunge copilul bunic şi are o avere de 75 Kressus, adică:

75 x 757.382.400 = 56.803.680.000 unităţi valutare

Asta se citeşte „cincizeci şi şase miliarde opt sute trei milioane şase sute opt zeci de mii.”

Potrivit principiului lui Pareto, omul nostru, poate fi:

1. Păcală. Asta înseamnă că el deţine 80% din averea comună a lui Păcală+Tândală.

2. Tândală. Asta înseamnă că i-a mai rămas din averea comună Păcală+Tândală, 20%

 

Prin urmare,

Păcală deţine 0,8*2*56.803.680.000 = 90.885.888.000

Tândală deţine 0,2*2*56.803.680.000 = 22.721.472.000

 

Sigur, o să zică toată lumea, „păi sunt destul de bogaţi amândoi, la atâta puzderie de milioane, ce mai contează câteva zeci în sus ori în jos?

Iar eu voi răspunde:

De aceea e plină lumea de săraci şi neputincioşi!

Vreţi o explicaţie a ce înseamnă aceste cifre?

În articolul viitor, „Transferul de valori”, voi oferi această explicaţie, deşi pentru cine e destul de perspicace, ea e extrem de simplă şi chiar evidentă!! Atât de simplă, încât absolut toată lumea ştie exact ce înseamnă aceste calcule!

E destul să rostesc o formulă magică şi toată lumea ştie!

A şti însă şi a conştientiza, în practică, sunt chestiuni total diferite una de cealaltă…

Vă aştept curând la „formula magică”!!

 

 

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 65 other followers

%d bloggers like this: