Adevărul Interior
30 Noi 2011 Scrie un comentariu
in Adevăruri simple, Autodezvoltare, Dezvoltare personală Etichete:Adevărul Interior, Autocunoaştere, capacităţi extrasenzoriale, criza, cum să faci bani fără bani, descoperirea Adevărului Interior, dezvoltarea talentelor, esenţa oricărei afaceri, identificarea talentelor, radiestezie
Poate ţi se pare ciudat titlul acesta pentru acest blog. Şi chiar este!
Totuşi, ceea ce poate să ducă un om înainte, să crească o idee, este un singur lucru: ADEVĂRUL INTERIOR.
Aşa încât, în încheierea acestui blog — pentru că priorităţile mele s-au reordonat substanţial şi acest blog va fi actualizat din ce în ce mai rar — vreau să îţi povestesc despre Adevărul meu Interior.
Te întrebi poate ce importanţă are Adevărul Interior în afaceri?
Este ESENŢA ORICĂREI AFACERI!
Indiferent de mediul în care alegi să dezvolţi o afacere, ea trebuie dezvoltată pe propriul tău Adevăr Interior.
De pildă, o afacere fondată pe talent, conţine în ea Adevărul tău Interior. Doar într-o astfel de afacere, vei avea MOTIVAŢIA NECESARĂ să depui orice efort este necesar, pentru a o construi şi a o dezvolta.
Am întâlnit în cei peste 18 ani de afaceri, mulţi oameni care îşi ziceau „de afaceri”. În realitate, tot ceea ce am putut vedea în ei, era un slujbaş cu funcţie mare, care abia aştepta — poate de ani de zile — să aibă subalterni, pentru a putea abuza de ei, a îi umili, a îi desfiinţa ca oameni.
Am învăţat din afaceri că, afacerea pe care o ai, e oglinda fidelă a ceea ce ascunzi tu înăuntrul tău! Adică, a Adevărului tău Interior!
Eşti un om mic, meschin şi obsedat de tot felul de fantome? Afacerea ta va fi una în care salariaţii vor munci ca nişte sclavi, vei tuna şi vei fulgera, oricât de bine ar munci tut tot vei avea ceva de criticat, sărbătorile vor fi doar pemntru tine, datorii faţă de firmă au doar salariaţii, că — mdeh! — doar eşti şef!
Eşti un om ADEVĂRAT?
Oamenii vor veni LA TINE! Serviciul va fi aproape un pretext pentru a fi împreună, pentru a accepta împreună provocări şi a găsi soluţii pentru toţi.
În această ordine de idei, din 15 iulie 2011, de când incidentul tehnic a întrerupt cursul CBPN 01 şi m-a pus în situaţia de a RE-analiza serios TOTUL, am discutat cu Monica, de foarte multe ori privitor la afacerile online, la Home Business.
De ce?
Foarte simplu de spus, dar dificil de detaliat…
În cursul acestui an, am discutat cu Monica direcţiile în care vom canaliza atât efortul individual cât şi cel al echipei.
Am stabilit de comun acord că vom dezvolta un Home Business.
Se pare că eu am înţeles greşit ceva, sau poate doar am interpretat incorect semnalele venite atât de la ea cât şi din mediul înconjurător.
Despre ce este vorba?
Acest blog are un nume provocator: „Cum să faci bani fără bani”.
M-am ocupat de el, am realizat multe cu ajutorul acestui instrument şi am pus la dispoziţia TA, materiale care acoperă o arie largă de subiecvte din domeniul afacerilor online.
Am făcut asta cu bucurie, ca şi cum m-aş fi aflat într-un mare birou al firmei mele, în care colegii sunt toţi cei care vin aici, CA ŞI TINE.
Atunci când am început acest blog, aveam un obiectiv precis: să identific acele modalităţi şi mecanisme care, odată asamblate într-un mecanism mai mare, să transforme VALORILE în bani, FĂRĂ A CHELTUI BANI.
Ei bine, deja în luna iunie 2011, reuşisem să demonstrez că SE POATE.
Cu alte cuvinte, OBIECTIVUL FUSESE ATINS!
Din iunie mai departe, deşi aveam planuri mari cu acest blog, parcă în mod misterios, „motoarele” mele au început să îşi scadă treptat turaţia, să am randament din ce în ce mai scăzut.
Am căutat o soluţie simplă, o explicaţie „dintr-o bucată”:
M-am săturat de afacerile online şi vreau să mă apuc de altceva?
Deşi abia îmi pusesem întrebarea, în două săptămâni, am şi primit răspunsul!
A apărut pe 15 iulie (poate cu o zi sau două mai devreme) incidentul tehnic ce a pus capăt cursului CBPN 01 — ce zic eu „a pus capăt”, că de fapt a pus pe butuci o mulţime de alte „piese”, pe lângă curs! — şi m-am trezit în faţa unui Adevăr Interior:
Home Business înseamnă pentru mine, mult mai mult decât credeam!
Înseamnă de pildă, toţi oamenii alături de care am fost luni în şir şi de care acum, mă simţeam rupt, „decapitat” parcă.
Undeva, nebulos, se contura un răspuns, dar am avut nevoie de un timp să refac la alt nivel ceea ce deteriorase incidentul din 15 iulie 2011.
Straniu fenomen, un nou incident tehnic, mai grav ca primul — hosting providerul mi-a anulat contul de hosting pe care găzduisem domeniul meu, primul după aproape 3 ani de absenţă profesională de pe web! — survine pe 30 septembrie şi îmi dărâmă practic 3 luni de muncă.
Din nou, constat că sunt dispus să o iau de la capăt şi că Home Business este ceea ce vreau. Dar în egală măsură, vrea şi Monica!
Totuşi, ce se petrece? Unde e fisura prin care se strecoară energia, către alte direcţii? Şi CĂTRE CARE DIRECŢII?
Aşa am ajuns să meditez îndelung la cartea lui Paulo Coelho — ALCHIMISTUL.
Există acolo o frază cheie:
„Acolo unde îţi este Inima, îţi este şi Comoara!”
Primul gând — stupid, copilăresc, recunosc asta, eram sub presiunea evenimentelor — a fost „Monica!”. Ba chiar mi s-a părut ceva firesc! Şi chiar este!
Apoi, într-o discuţie cu ea, m-a izbit o remarcă… Colaterală firului discuţiei, dar parcă a fost un Booooom! „Ignori Pădurea, din cauza copacului!”
Deşi discutam despre cu totul altceva, m-a izbit ca o cărămidă în creştetul capului!
Am pus cele două idei cap la cap şi am înţeles ceea ce ignorasem…
Dragostea excesiv focalizată, duce la idolatrie. Începusem să reduc afacerile online la „bani”, „cum să faci bani”, etc.
Pe de altă parte, condensasem în Monica, toţi oamenii cu care am lucrat de-a lungul anilor, pe net. O justificare era clară, distanţa faţă de România. Dar justificările sunt inutile…
Vorbeam cu ea şi undeva, la un nivel profund, mă minţeam că vorbesc cu toţi, că sunt alături de toţi. Că există o comunicare reală şi efectivă.
Dar simţeam că mă depărtez, inclusiv de Monica. Simţeam că dacă voi continua pe linia „bani”, „bani fără bani”, voi ajunge să merg în direcţie opusă.
Aşa a apărut criza.
A durat puţin, aveam de recuperat 3 luni de muncă, de dat drumul la un sit de membership, aşa că, trebuia să mă limpezesc repede!
Şi clarificarea a venit, când am dat drumul la ZENLA Free Market Membership Site!
Am înţeles ceea ce refuzasem să accept timp de mulţi ani, din cauza asocierilor emoţionale şi raţionale din copilărie şi chiar de până pe la 40 de ani…
Am înţeles că mi-a plăcut să fac cursul CBPN 01, că îmi place să fiu alături de oameni, să împărtăşesc cu ei cât de mult pot, din tot ceea ce am adunat în mine până acum!
Iar asta, necesită alte mecanisme, alt nivel de performanţă şi alocarea de alte resurse. Atât din perspectivă cantitativă, a diversităţii cât şi calitativă.
Aşadar, am cugetat adânc, asupra unei întrebări în faţa căreia ne aflăm toţi:
ÎNCOTRO?
Şi Monica şi eu, ne-am simţit destul de dezorientaţi. Am discutat mult, am făcut presiuni asupra ei destul timp şi am simţit că e nevoie de o perioadă de bilanţ. De clarificări.
Presiunile exercitate asupra mea, atât de faptul că ne-am asumat aici în Grecia o experienţă extrem de dificilă — în condiţii nebuneşti ne-au spus unii — riscuri mult peste cele estimate, cât şi incidentele şi obstacolele din online, au scos însă la iveală SOLUŢII şi încă ceva: ZONA DE INTERES COMUN dintre mine şi Monica.
Astfel, am analizat ceea ce ne-a preocupat constant în anii de când suntem împreună.
Rezultatul, concluziile, le-am sintetizat în titlul acestui articol: ADEVĂRUL INTERIOR.
Aici am alocat foarte multe resurse, asta vrem amândoi să facem mai departe!
Să continuăm călătoria numită „descoperirea Adevărului Interior”.
Aşadar, la întrebarea „Încotro?” răspunsul este:
AUTODEZVOLTARE, AUTOCUNOAŞTERE ŞI TRANSMITEREA EXPERIENŢEI.
Aşa s-a născut de fapt ZENLA Free Market, aşa s-a născut concursul de creaţie literară ZENLA, aşa am reuşit să clarificăm puţin direcţiile de dezvoltare în continuare.
Momentan, tot ce pot să spun este că acest blog şi-a îndeplinit misiunea cu succes.
Va rămâne în continuare la dispoziţia tutoror celor interesaţi, ca material didactic pentru cursul de afaceri online.
Adăugarea de materiale noi însă, va avea loc doar pe blogul meu, blog.sserbanro.info şi respectiv pe situl de membership, ZENLA Free Market Membership Site.
Am decis să ne concentrăm amândoi eforturile către ceea ce simţim nevoia să facem şi să ne dispersăm mai puţin în direcţiile secundare.
Amănunte, poţi găsi dacă te interesează, pe blogul meu:
Telegrafic, direcţiile de dezvoltare vor ţine seama de Realitatea noastră Interioară: Autocunoaştere, identificarea talentelor, dezvoltarea talentelor, radiestezie, capacităţi extrasenzoriale şi sprijinirea cât mai largă a celor care au pornit pe calea dezvoltării talentelor şi a construirii unei afaceri BAZATĂ PE TALENTELE DESCOPERITE.
În perspectiva anului 2012:
- Curs CBPN 02 Modulul 2 — Cum să scrii o carte;
- Curs CBPN 02 Modulul 3 — Cum să publici o carte;
- Curs de Telepatie – Educaţia Corpului Emoţional;
- Curs de Radiestezie;
- Redactarea şi finalizarea cărţii „De la PayPal la bani”;
- Redactarea şi finalizarea cărţii „Efectul Placebo”;
- Redactarea şi finalizarea cărţii „Poarta” din ciclul „Lumea lui Ainival”
Mai sunt încă multe alte proiecte în lucru. Voi vorbi mai detaliat despre ele, pe blogul meu.
Aşadar, dacă îţi place acest blog, dacă vrei să rămâi alături de Monica şi de mine, te aşteptăm pe ZENLA Free Market Membership Site, pe blogul Monicăi şi desigur, pe blogul meu.
Mulţumim pentru răbdarea şi timpul acordate,
Monica şi Şerban Stănescu, cu drag!
Like this:
Cursurile de afaceri online CBPN 01
05 Noi 2011 Un comentariu
in Autodidact - studiu pe calculator, Bani pe net, CBPN-01, Cursuri gratuite, Dezvoltare personală, e-Learning, Educaţie financiară Etichete:CBPN 01 FREE, Cursurile de afaceri online CBPN 01
După incidentul tehnic din vară, care a întrerupt cursul CBPN 01 şi a provocat şi multe alte inconveniente, în sfârşit, putem relua cursurile online. De acestă dată, în cu totul alte condiţii!
Astfel, CBPN 01 are acum o vartiantă COMPLET GRATUITĂ, CBPN 01 FREE.
Am rescris complet cursul, pe baza experienţei acumulate în special din derularea cursului anterior, în perioada decembrie 2010 – iulie 2011.
Suntem convinşi că în noile condiţii, putem asigura accesul unui număr foarte mare de persoane interesate, chiar dacă există şi anumite limite tehnice, în care trebuie să ne încadrăm.
Astfel, toţi cei care vor să se înscrie, o pot face pe noul nostru sit, ZFM Membership Site.
Cei care vor să „arunce un ochi” peste noul curs, o pot face AICI:
Cursul conţine 16 capitole, grupate în 8 cursuri.
Cerinţele pentru a obţine rezultate, sunt în principiu următoarele:
- Lucrul curent cu directori şi fişiere (creare/ştergere directori, creare/ştergere/copiere/mutare/redenumire fişiere), editoare dee text ASCII, procesoare de text, browsere internet, Yahoo Messenger, Yahoo Groups, Social Media
- Cunoştinţe de operare PC. Lucrul cu OpenOffice sau alt pachet Office;
- Internet şi cunoştinţe de utilizare a serviciilor internet (Mail, Mailing Lists, Affiliates, Link Exchange, banner exchange, etc.); înregistrarea pe un sit; utilizarea serviciilor cu înscriere pe bază de UserName şi Parolă;
- Lucrul cu mailul — crearea şi utilizarea unui cont de mail; primirea şi trimiterea de mailuri;
- Bibliografia de curs, parcursă cel puţin de două ori.
Deşi am avut dificultăţi în a asigura grastuitate a cursului pe mai departe, am căutat şi am găsit credem noi o modalitate de a oferi în continuare, o versiune GRATUITĂ a acestui curs.
Am ţinut cont de rezultatele sondajului din partea dreaptă a paginii (CBPN —locul I, Cum să scrii şi să publici o carte —locul II) şi am acordat prioritate maximă cursurilor CBPN.
Vom da drumul şi la Modulul 1 al CBPN 02, în curând.
În concluzie:
Le urăm succes tuturor celor care se apucă de studiu şi aşteptăm rezultatele!
Altfel spus, te aşteptăm alături de noi!
Like this:
Tenacitatea şi afacerile online
19 Iul 2011 Un comentariu
in Cum să ai succes, Dezvoltare personală, Know-How Etichete:cât de jos poţi să cazi, cât de sus vei ajunge, Tenacitatea şi afacerile online, testul Myer-Briggs, venituri pasive
În ultima vreme, am muncit foarte mult la cursul CBPN 02 şi de asemenea, am realizat un bilanţ sumar al celor realizate până în prezent, pentru că este final de semestru şi pentru că trebuie să iau nişte decizii privitoare la viitorul cursurilor CBPN şi în general, privitor la prezenţa mea pe piaţa românească.
Astăzi, vreau să îţi vorbesc despre ce înseamnă tenacitate şi despre importanţa tenacităţii în orice domeniu şi, prin urmare, în afacerile online.
În primul rând, vreau să clarific o chestiune legată de seriozitatea şi hotărârea cu care pui în aplicare o decizie.
Foarte mulţi dintre cei înscrişi la cursul CBPN 01, au confundat acest curs cu un curs de calculatoare începători. Ei după cum am remarcat din unele mesaje trimise, au presupus că orice lipsă a cunoştinţelor de operare calculatoare, se completează automat la acest curs.
Vreau acum să clarific pentru totdeauna: Cursurile de afaceri online pe care le organizăm sunt bazate pe cunoştinţele de operare cu calculatorul şi pe cunoştinţele de lucru pe internet. Cine se înscrie la aceste cursuri în ideea că „merge şi aşa”, e liber să îşi facă orice iluzii vrea, dar să şi le facă pe banii lui, în nici un caz pe banii noştri, ai mei lşi ai lui Monica!
Atunci când voi decide, dacă voi decide vreodată să deschid un curs de operare calculatoare de nivel începători, o voi frace pornind de la suma minimă de 50 euro ca taxă de înscriere.
De ce? Foarte simplu: un astfel de curs necesită peste 1.000 de ore de muncă pentru a fi realizat!
Ca fapt divers, cursul CBPN 01, a „înghiţit” deja peste 1.500 ore de muncă.
Cine are îndoieli, e liber să se apuce să facă un curs! Tot FREE, ca al meu! Dacă după ce cursul funcţionează şi are minimum 50 de înscrişi la curs mai rămâne la părerea că e simplu şi oricine poate face aşa ceva, îl invit să facă şi al doilea curs, al treilea, etc., tot GRATUIT. Dacă tot e simplu?
În altă ordine de idei…
Volumul de muncă pe care l-am investit pentru a obţine primele rezultate, respectiv primii bani pe net, se ridică la:
- Perioada iulie 2006 — februarie 2007, o medie de 15 ore de studiu, documentare şi practică; asta înseamnă 6 luni x 30,5 zile x 15 ore zilnic = 2.745 ore;
- Perioada martie 2007 — decembrie 2007, o medie de 9 ore de studiu, documentare şi practică; asta înseamnă 10 luni x 30,5 zile x 9 ore zilnic = (alte) 2.745 ore;
Pe ansamblu, a fost nevoie de un total de ore de muncă de 5.490 ore, pentru a face primii bani pe net, SINGUR.
Iată mai jos un tabel cu câte zile de muncă înseamnă, în funcţie de cât timp aloci ZILNIC:
|
Ore/zi |
Zile |
Luni, ani |
|
1 |
5.490 |
180 [15 ani] |
|
2 |
2.745 |
90 [7 ani şi 6 luni] |
|
4 |
1.373 |
45 [3 ani şi 9 luni] |
|
6 |
915 |
30 [2 ani şi 6 luni] |
|
8 |
686 |
23 [1 an şi 11 luni] |
|
10 min |
32.940 |
1080 [90 ani] |
|
20 min |
16.470 |
540 [45 ani] |
Acestea sunt valorile timpului pe care îl investeşti şi a rezultatelor pe care le obţii.
După cum vezi, cu cele 10 – 20 minute zilnic investite de marea majoritate a celor care s-au înscris la curs, e firesc să obţină rezultate — presupunând că au acum circa 25 de ani, cam pe la vârsta de 90 – 135 ani!! Dacă…
Acum, să revin la titlul articolului, anume, TENACITATEA.
Te întrebi foarte probabil, pentru ce am făcut aceste calcule. Iată mai jos, un alt tabel, în care, am pornit de la ipoteza că:
TENACITATE 100%, înseamnă 15 ore de muncă ZILNIC.
|
Ore/zi |
Zile |
Tenacitate % |
|
15 |
366 |
100 |
|
10 min |
32.940 |
1,11 |
|
20 min |
16.470 |
2,22 |
|
1 |
5.490 |
6,66 |
|
2 |
2.745 |
13,33 |
|
4 |
1.373 |
26,65 |
|
6 |
915 |
40 |
|
8 |
686 |
53,35 |
Acuma, cred că m-am făcut înţeles!
Prin urmare, care este tenacitatea ta?
Caută răspunsul în tabel.
Cu această ocazie, poate vei înţelege altfel valoarea metricii, despre care am vorbit în articolele publicate aici şi desigur, am explicat mai pe larg, inclusiv cu tutoriale video, în CBPN 02, Modulul 1.
Mai e nevoie să precizez că tenacitatea asta, înseamnă ZI DE ZI?
Desigur, cu cât eşti mai sus pe scara tenacităţii, adică, mai aproape de 100%, cu atât banii şi succesul, vor veni mai repede către tine!
Ceea ce este la fel de important însă, este să ştii că, poţi slăbi ritmul, doar DUPĂ ce obiectivul principal este atins!
Care este acest obiectiv?
Principial el se exprimă astfel:
VENITURI PASIVE CARE ÎŢI ASIGURĂ EXISTENŢA LA NIVELUL STANDARDELOR DEFINITE DE TINE.
Aşadar, TU decizi care este nivelul tău de trai şi cum ajungi la el!
Şi acum, puţin despre „câţi bani am făcut pe net”.
La finele lui 2007, ajunsesem la o medie lunară de 25 euro sau, în lei, cam 90 lei. Puţin? Poate! Dar îi făceam DE ACASĂ!
La finele lui 2008, ajunsesem la o medie lunară de 95 euro şi asta îmi ajungea să trăiesc. Foarte modest, e adevărat, dar aveam un job online din care puteam trăi!
Un job online, CONSTRUIT DE MINE!
De ce m-am oprit?
Foarte simplu! Viaţa mea personală, era la pământ… Mă refugiasem în muncă. Cum ştiam că dezvoltarea înseamnă pe lângă latura materială şi aspectele sociale şi aspectele spirituale, adică, o dezvoltare echilibrată a Fiinţei, m-am ocupat după lansarea primei mele cărţi în versiune tipărită, exact de domeniul la care eram situat catastrofal… FAMILIA.
A urmat plecarea în Grecia, pierderera a tot ceea ce realizasem pe net în perioada 2006 – 2008 şi startul de la capăt.
Am plătit un preţ poate exorbitant, dar am aflat ceva care putea fi aflat DOAR în acest fel:
CÂT DE JOS POT SĂ CAD, FĂRĂ SĂ ÎNSEMNE SFÂRŞITUL DEFINITIV.
Fără a fi cinic sau ironic, te întreb acum pe tine: CÂT DE JOS POŢI SĂ CAZI?
De ce te întreb?
Foarte simplu!
De cât de jos poţi să o iei de la capăt, depinde cât de sus vei ajunge!
Asta, poţi să ţi-o scrii peste tot în casă şi să o pui la capul patului, la oglinda de la baie, la bucătărie, pe uşile din casă, inclusiv la intrare, peste tot unde îţi cad ochii!
Voi încheia prin a îi mulţumi lui Pera Novacovici, pentru munca lui care, indirect, mă ajută şi pe mine.
Precizez că acest articol, este un răspuns la articolul lui Pera.
Îţi recomand dacă ajungi păe situl lui Pera, să descarci cărţile FREE de acolo. Mai ales îţi recomand testul Myer-Briggs!
Cu bine, Şerban
Like this:
Zece paşi spre sărăcie
08 Iun 2011 Scrie un comentariu
in Adevăruri simple, Autodezvoltare, Cele mai mari Secrete, Dezvoltare personală Etichete:arta de a fi sărac, zece paţi spre sărăcie
Oricât ar părea de ciudat, a fi sărac, este o artă!
De-a lungul anilor, m-am învârtit foarte mulţi ani printre săraci şi am reuşit să le smulg secretele acestei arte pe care ei o mânuiesc magistral! Arta de a fi sărac!
Iată mai jos care sunt cei 10 paşi care te conduc garantat la sărăcie:
- Ascunde-te cât mai bine în anonimat! De exemplu, în dosul unui nickname sau username şi al unei parole.
- Refuză orice contact cu lumea! E singurul mod în care te poţi afla în siguranţă!
- Urmăreşte cu atenţie toate reclamele de la televizor, radio şi din presă!
- Refuză să citeşti cărţi care te scot din lumea ta sigură. Citeşte doar romane siropoase, gen Sandra Brown. Ele îţi vor garanta succesul pe calea sărăciei!
- Înconjoară-te cu cât mai mulţi oameni săraci! Ei sunt singuriii care te pot înţelege!
- Refuză să înveţi orice! Prea multă carte, strică!
- Cheltuie-ţi banii în malluri şi supermarketuri! Oricând poate să apară o nouă criză şi e bine să ai de toate, măcar pentru câteva luni, acolo!
- Evită persoanele care au imaginaţie, care acţionează rapid şi care vorbesc puţin, dar fac multe! Ei sunt un pericol de moarte pentru zona ta de confort! Din cauza lor apar atâtea schimbări periculoase în lume, care ameninţă liniştea şi siguranţa celor ca tine!
- Fă mereu şi mereu aceleaşi lucruri pe care ai învăţat să le faci la grădiniţă! O să ajungi într-o bună zi să fii expert în ele şi atunci vei da lovitura vieţii tale! Toată lumea îţi va cădea la picioare şi vei călca triumfător pe capetele tuturor!
- Bârfeşte şi invidiază pe toţi oamenii de succes ai momentului! Din cauza lor ai tu atâtea necazuri, încât abia îţi mai vezi capul de ele!
Succes în atingerea celei mai înalte sărăcii cu putinţă!
Like this:
Balada mediocrităţii
26 Mai 2011 Scrie un comentariu
in Adevăruri simple, Autodezvoltare, Cum să ai succes, Dezvoltare personală Etichete:balada mediocrităţii, ce înseamnă a fi mediocru, ce înseamnă a munci, datoriile vechi se plătesc cel mai greu, lipsa de informaţii, mediocritate
În articolul precedent, vorbeam despre o boală extrem de gravă: IGNORANŢA.
Simptomele acestei boli, se numesc generic, MEDIOCRITATE.
Despre asta voi vorbi, foarte pe scurt, în articolul de astăzi. Pe scurt, deoarece dacă ar fi să scriu „pe lung”, ar ieşi o carte de talia „Encyclopedia Britannica” şi mi-ar consuma —foarte probabil — tot restul vieţii, cu tot apetitul meu pentru scris!
Şi acum, hai să începem!
În liceu, am fost un elev mediocru. Note, undeva în zona 7 – 7,50.
Am terminat liceul cu o lucrare de diplomă în cercetare. Singura din acel an!
În prima facultate, am fost sub-mediocru; am abandonat, pentru că am înţeles că am nevoie de prea multe clarificări legate de ceea ce vreau de la mine şi de la viaţă.
Aşa încât, m-am angajat. Pentru a treia oară în viaţă, pentru că primele angajări, au fost în vreme ce eram elev în liceu. În vacanţe!
Aşa am aflat ce înseamnă a munci.
Am muncit 4 ani ca salahor în industria chimică, de la secţia de producţie la laboratorul de cercetare. Aşa am învăţat ce înseamnă a fi mediocru.
M-am hotărât să fac o facultate, pentru a părăsi un mediu în care eram condamnat iremediabil la mediocritate; aşa am învăţat că datoriile vechi se plătesc cel mai greu şi că atunci când sunt hotărât să fac ceva, renunţ la orice ocupaţie secundară.
Am muncit 4 ani ca salahor într-o uzină mecanică de material rulant (vagoane de marfă), am făcut o facultate, am terminat cu media generală 9 şi 10 la licenţă şi am învăţat că atunci când îţi scrii pe hârtie obiectivele, indiferent de cât de fantastice sunt, se împlinesc; am mai învăţat că munca fizică brută şi cea intelectuală, fac un mariaj ideal; am mai învăţat că nerespectarea corpului fizic şi a nevoilor sale, conduce la epuizare şi în final, la boală.
Una dintre deciziile sub-mediocre cele mai grave, a fost când am refuzat propunerea — făcută de conducătorul de proiect, prof. dr. Ing. Sorin Badea —de a îmi breveta ca inovaţie, lucrarea de licenţă. A fost prima lecţie referitoare la veniturile pasive şi valoarea imensă a proprietăţii intelectuale.
Eram prea tânăr şi neştiutor ca să o pricep, dar mi-a fost servită!
A doua decizie sub-mediocră, care m-a costat enorm —pe lângă 15 ani din viaţă şi o căsnicie ratată — a fost aceea de a accepta compromisul de a merge după soţia mea, într-un oraş în care perspectivele mele erau zero, în care m-am simţit respins şi tratat ca un venetic, încă din primele zile. Dacă m-aş fi angajat în Bucureşti şi ea ar fi refuzat să mă urmeze, era dovada clară a decesului „căsniciei” noastre. Am acceptat să prelungesc cu 15 ani agonia unei căsnicii care a murit în clipa când soţia mea şi-a pus părinţii înaintea ei înşişi şi a soţului. Am fost destul de orb încât să refuz acest adevăr evident pentru toţi, mai puţin pentru mine.
Am rămas cu o întrebare al cărei răspuns a devenit imposibil de dat: „Ce ar fi făcut dacă aş fi rămas în Bucureşti?”. Pot face doar presupuneri, pe baza altor decizii similare pe care le-a luat ea, în anii ulteriori. Iar analizele ulterioare, au demonstrat că eu am greşit, că ar fi trebuit să rămân în Bucureşti.
M-am comportat mediocru şi când — în anul 2000 — am fost pus în situaţia de a decide singur privitor la viitorul meu în afaceri. Am cedat iar nervos, când am fost refuzat de soţia mea — a doua oară în viaţă într-o decizie crucială — şi în loc să divorţez, am amânat iar.
Care a fost principala cauză a deciziilor costisitoare? Lipsa de informaţii, de educaţie specifică, în domeniul în care trebuia să decid.
A venit apoi anul 2003, când am ajuns la capătul puterilor. Deprimat, dezamăgit, blazat, îmi doream un singur lucru: să mor. Pensionarea, mi se părea mai rea decât o condamnare pe viaţă la galere sau la ocna de sare!
Divorţul de la finele lui 2003 însă, a rupt, a spulberat „zona de confort”!
Am început să descopăr treptat toate iluziile cu care m-am drogat singur, ani în şir.
Din acel final de an 2003, totul a început să se schimbe în viaţa mea. Am început să îmi amintesc de crezurile mele, de faptul că atunci când mi-am propus să fac ceva am reuşit şi chiar am reuşit de fiecare dată!
În anul 2007, am reuşit să fac inventarul resurselor de care dispun. Acest inventar, l-am numit în acea vreme, „Ritmuri Interioare”. Astăzi, el se numeşte „Începutul călătoriei”.
Am ales acest nume, deoarece am vrut să îmi amintească pentru tot restul zilelor că acea decizie din aprilie 2007, decizia de a publica prima mea carte, de a îmi dezvolta talentele, mi-a schimbat toată viaţa.
Astăzi, am alături de mine o femeie care mă obligă în fiecare clipă să dau tot ceea ce am mai bun în mine. Şi ştiu că dacă va pleca dintre noi astăzi, tot mă va obliga, de acolo, din Lumea Îngerilor! Şi asta pentru că a reuşit să îmi amintească faptul că prima datorie a oricui, este să fie vrednic de el însuşi!
Asta înseamnă să lupte cu mediocritatea din el, până la ultima clipă, până la ultima sa suflare!
Te temi de mediocritate? Şi eu. Dar sunt conştient că sunt mediocru încă în multe direcţii, aşa cum sunt conştient că sunt foarte bun în altele. Sunt conştient că fiecare rând pe care îl citesc într-o carte, e o partidă de şah jucată cu mediocritatea, o partidă în care i-am dat şah-mat!
TU, ce ai de gând? MERGI LA PAT? La remiză, adică? Sau vrei să îi dai mat?
TU decizi. Şi faci asta, în fiecare secundă a existenţei tale! Fie că ştii, că eşti conştient, fie că o faci inconştient, IEI DECIZII!
Crede-mă, e preferabil să le iei CONŞTIENT!
Like this:
Vânătorii de gratuităţi 2 — Soluţii
25 Mai 2011 6 comentarii
in Adevăruri simple, Autodezvoltare, Cele mai mari Secrete, Cum să ai succes, Dezvoltare personală, Know-How Etichete:ceea ce simţi că te împlineşte, filmele motivaţionale, grav bolnav de ignoranţă, nick vujicic, vânătorii de gratuităţi 2 — soluţii, wayne dyer
În prima parte a articolului, am semnalat o stare de blocaj, un obstacol.
În acest articol, o să caut să prezint câteva soluţii. Evident, aplicarea lor şi succesul, depind de cât anume şi ce anume îşi doreşte fiecare din cei în cauză.
Unul din blocajele cu care m-am confruntat mulţi ani, a fost lipsa încrederii în forţele proprii. De aici şi încă din câteva direcţii care în esenţă se numesc „programe subliminale moştenite de la părinţi şi maturi”, a rezultat o atitudine şovăielnică şi ezitări îndelungi în luarea deciziilor. Am pierdut enorm de-a lungul anilor şi am început — ca mai toată lumea de altfel — să caut vinovaţi. Evident, în afara mea şi în afară de mine!
Apoi, am început să am dubii privitor la adevăratele cauze ale „ghinioanelor”. Aşa că, am vrut să ştiu mai multe despre ce înseamnă „succes”, „milionar”, etc. Încet-încet, am descoperit că anturajul mă influenţează în mod covârşitor. Am înţeles altfel zicerea bătrânească „Spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti!”.
Anii de Yoga — atât teoretic cât şi practic — mă învăţaseră deja despre feluritele forme de post = abţineri = tapas.
Într-o zi, am făcut brusc conexiunea între blocaje, alimentaţie şi anturaj. Cum? Foarte simplu! În Orient, există o zicere similară cu cea de mai sus:
„Spune-mi ce mănânci, ca să-ţi spun cine eşti!”
La început, m-a izbit similaritatea celor două aforisme din popor. Îmi era practic imposibil să ignor înţelepciunea atâtor generaţii care păstraseră în conştiinţa colectivă = Eul colectiv = Egregoriu, această informaţie. Cum am copilărit la Munte, am învăţat destul de devreme că toate îşi au rostul lor sub Soare!
Deci?
La Yoga şi la fizică, am învăţat despre REZONANŢĂ. Rezonanţa astăzi, înseamnă practic radio, walkie-talkie, sateliţi de comunicaţii, cuptoare cu microunde, telefonie mobilă, televiziune, dezagregarea calculilor (biliari, hepatici, renali) cu ultrasunete. Am enumerat doar aplicaţiile foarte cunoscute ale rezonanţei.
În lumina fenomenului (Legii!!) de rezonanţă, am făcut pentru prima oară conexiunea între ceea ce mănânc, oamenii cu care vorbesc de obicei, starea psihică generală —circumstanţe agravante = sunt empatic, psihometru şi telepat din naştere — şi rezultatele pe care le obţin în viaţă.
Sensibilitatea extremă cu care m-am născut, nefiind educată, eram permanent expus, peste măsură pentru mine, distorsiunilor de câmpuri provenite de la cei maturi din jurul meu.
După ce am ales să îmi găsesc singur drumul în viaţă, am început să caut soluţii pentru „problemele” mele.
Astfel, încă dinainte de a abandona cursul Yoga, eram hotărât să învăţ şi să aplic ceea ce simţeam înăuntrul meu că funcţionează şi am înţeles în cei 6 ani de Yoga.
Două teme aveam în vedere: LIBERUL ARBITRU şi REZONANŢA.
Am început să ţin posturi, din ce în ce mai severe.
Aşa am descoperit că, mâncarea îmi influenţează covârşitor şi gândurile şi emoţiile. Şi vă invit să urmăriţi videoclipurile lui Pera Novacovici, „Pastila de psihologie x”. Chiar vă rog pe toţi care veniţi pe aici, să vedeţi ce zice un psiholog de profesie despre mâncare şi anturajul în care trăieşti!
Să revin la subiect însă!
Câteva metode sunt aplicabile la oricine, pentru a deveni om de succes, care, în ultimă instanţă, se rezumă la îţi schimba modul de gândire!
Metoda 1: Schimbă-ţi anturajul! Caută să stai cât mai mult în compania oamenilor de succes, a miliardarilor! Cum? Foarte simplu! Caută cărţi scrise de milionari şi publicate FREE pe internet. Caută cu Google (Yahoo Search, Ask, AltaVista, Lycos, Bing, etc.) „citate celebre” ale multimiliardarilor lumii, caută informaţii despre ei pe www.forbes.ro [Exemplu: analist de geniu]
Urmăreşte situl care îţi face o zi bună.
Metoda 2: Schimbă-ţi obiceiurile alimentare! Ceea ce mănânci, îţi modifică frecvenţa proprie de vibraţie. Aşa cum condensatorul variabil dintr-un aparat radio schimbă postul pe care îl recepţionezi prin modificarea frecvenţei de rezonanţă, tot aşa mâncarea va acţiona ca un condensator variabil asupra „posturilor” pe care le recepţionezi. Astfel, anumite alimente te vor face să te simţi atras de mediile violente, în care lumea se ceartă şi se consumă în acte de violenţă de diverse intensităţi, în vreme ce altfel de alimente, te predispun la calm, linişlte, echilibru, diminuarea stărilor de tensiune = stress.
Metoda 3: Relaţia cu tine şi cu cei apropiaţi. Acordă o mai mare atenţie relaţiilor cu tine însuţi şi cu cei foarte apropiaţi. Caută să îi ajuţi ori de câte ori poţi, să le spui o vorbă frumoasă — asta este gratis şi te costă mult mai puţină energie decât să urli şi să faci crize de isterie din orice fleac!
Metoda 4: Dăruieşte ceva, ori de câte ori ai ocazia! Fă cât mai multe daruri, indiferent cui! Aici, internetul şi chiar noi, cei de la Proiectul ZENLA, te putem ajuta. E simplu, descarci cărţile FREE pe care le avem sau dacă le ai deja, fă-le cadou cât mai multor oameni! Cu siguranţă, ai o listă de contacte pe internet! Trimite-le linkul de download la cărţi! O să le faci o bucurie şi TU, o să câştigi în ochii lor, fie şi pentru că te-ai gândit la ei!
Metoda 5: AUTOEDUCAŢIE CONTINUĂ. În fine, pentru cei care vor să facă bani, a te implica într-o afacere online, înseamnă AUTOEDUCAŢIE. Dar mai înseamnă şi a îţi crea propriul tău loc de muncă, DE ACASĂ! Îl imaginezi cum vrei TU să fie şi îl construieşti pas cu pas! Crezi că există în toată lumea un expert mai competent ca tine să facă asta? Dacă crezi asta, ei bine, TE ÎNŞELI AMARNIC!
Metoda 6: Inspiraţia şi modelele de viaţă. Renunţă la toţi sfătuitorii şi devino PROPRIUL TĂU CONSILIER! O să descoperi rapid de tot cât de greşit te-au condus cei din jur şi câte prostii ai făcut luându-te după ce ţi-a zis „X” sau „Y”. E foarte posibil să descoperi cu această ocazie, că ceea ce am recomandat aici, are valoare universală şi e aplicabil de către oricine…
În principiu, acestea sunt metodele pe care le aplicăm şi eu şi Monica şi o mare parte a prietenilor noştri de pe internet. Acestea sunt metodele pe care am descoperit că le aplică de fapt, cam toţi oamenii bogaţi.
Mulţi oameni, între care şi noi, am crezut că există secrete teribile privind bogăţia, ascunse cu intenţie. În ultimii ani, am avut atât de multe dovezi că toate „secretele” sunt la lumină, încât ne-am ruşinat de orbirea care ne-a împiedicat să le vedem peste tot în jurul nostru!
ORBIREA, se numeşte IGNORANŢĂ.
E cea mai gravă boală din câte au existat vreodată, dar —veste foarte bună!— este vindecabilă!
Medicamentele de care ai nevoie, se numesc generic: LITERATURĂ. Sau, CĂRŢI. Mai există acum şi o altă categorie de medicamente: FILMELE MOTIVAŢIONALE.
Două nume îţi dau: NICK VUJICIC şi WAYNE DYER.
Acum, ŞTII! Dacă peste o lună eşti la fel de grav bolnav de ignoranţă, atunci EŞTI SINGURUL VINOVAT ŞI ÎŢI MERIŢI SOARTA!
Dacă în şcoală, liceu, facultate, depindeai de părerea altora, ACUM, SOARTA TA, E ÎN MÂINILE TALE!
Lasă scuzele şi apucă-te să faci CEEA CE SIMŢI CĂ TE ÎMPLINEŞTE!
Vântul schimbării
15 Mai 2011 3 comentarii
in Dezvoltare personală, Educaţie financiară, Urgenţe CBPN Etichete:Cum să faci bani, Libera circulaţie a valorilor, Schimbul de valori, vântul schimbării, zona de confort
Una dintre caracteristicile principale ale Vieţii, este SCHIMBAREA.
Foarte mulţi dintre oameni — potrivit statisticilor mondiale cam 95% din populaţia globului — acceptă extrem de greu orice schimbare. Oamenii sunt extrem de ancoraţi în ceea ce psihologii, numesc „zona de confort”.
Spre deosebire de majoritate, pentru mine, schimbarea se pare că este o necesitate interioară.
În viziunea mea, SCHIMBAREA, este procesul natural prin care se manifestă EVOLUŢIA.
Orice dezvoltare, presupune IMPLICIT schimbare. Totul se schimbă înăuntrul nostru, fie că suntem conştienţi de asta, fie că o ignorăm. Adevărul, rămâne Adevăr, indiferent de câţi adepţi are!
De pildă, la fiecare 10 zile, toată cantitalea de sânge din organism se schimbă complet. Putem folosi această informaţie pentru a ne reprograma întreaga existenţă sau, la fel de bine, o putem ignora. Putem avea însă certitudinea că TOŢI cei care ştiu acest Adevăr îl vor ignora de asemenea? Putem face presupunerea că se vor limita la îşi reprograma doar propriile existenţe?
La fiecare şapte ani, întregul nostru corp, este un corp nou! Toate celulele organismului nostru care constituiau corpul cu şapte ani în urmă, „au murit” în cei şapte ani şi altele noi le-au luat locul, întocmai ca în cazul sângelui. Toate, până la ultima celulă!
Şi din nou mă întreb şi te întreb: Cine poate să ofere garanţia că cei care ştiu aceste Adevăruri, le folosesc doar pentru a îşi reprograma propriile existenţe?
Şi mă gândesc doar la varianta benignă! Adică, omul ştie, se străduie să îşi îmbunătăţească viaţa, dar, fiind totuşi OM, are multe de învăţat şi mai greşeşte. Din când în când…
Schimbarea!
De mic copil am avut o afinitate extraordinară pentru tot ceea ce este nou! Mi-a plăcut şi îmi place la nebunie science-fiction-ul (SF), tehnica şi tehnologia. Totuşi, cel mai fascinant produs tehnologic din câte mi-a fost dat să întâlnesc — deşi am lucrat inclusiv în cercetare, la ICECHIM Bucureşti — rămâne… OMUL!
E cel mai complex laborator de cercetare pe care îl poate imagina cineva! Mult dincolo de orice imaginaţie a oricărui autor SF, inclusiv Isaac Asimov sau Frank Herbert!
Aşa încât, mi-am dedicat o parte considerabilă a existenţei — cred că mai bine de 4 decenii — studierii acestui laborator, numit, etichetat oficial „Stănescu Şerban, sexul… CNP… data naşterii…”
Mi-am îngăduit în perioada aprilie – mai 2011 o vacanţă de o lună. Am crezut că sunt obosit. Ceea ce am făcut, dovedeşte contrariul… Aşa încât, iată-mă la capătul unei vacanţe de o lună, dezorientat aproape ca la începutul ei.
De ce „aproape” şi de ce „dezorientat”?
Îmi este greu să conturez un răspuns scurt şi foarte precis.
Totuşi, el poate fi rezumat în cuvintele VÂNTUL SCHIMBĂRII. WIND OF CHANGE!
Acum trei zile, discutam cu Monica despre proiectul ZENLA, despre studenţii de la curs, despre cărţile publicate. Chiar am filmat nişte materiale video pentru un mini-serial cu Monica. Discutam cum vom merge mai departe cu noua echipă, dat fiind faptul că cei din „Parteneriat ZP” au acum alte obiective, deci trecem la alt nivel de complexitate.
Din vorbă în vorbă, Monica revine la o idee mai veche:
— Mi-e foarte greu să te urmăresc! Tu ai citit o grămadă, eu sunt încă la început!
— Păi bine, dar v-am dat schema generală a unei afaceri în cursul 11!
— Mă crezi că abia pot să urmăresc schema aia? Am studiat-o deja de câteva zeci de ori!
— Bine, unde te împotmoleşti?
— Şerban, crede-mă, m-am convins că se pot face bani pe net, dar… cum să-ţi zic? Tot îmi e greu să pricep cum! Am impresia că visez! Cum au ajuns banii aceia în contul meu PayPal? Şi mă omoară o chestie! Cum fac bani din trafic?
Mergeam pe stradă în timp ce vorbeam asta cu Monica. Şi am avut străfulgerarea! „Modul de gândire de tip salariat! IMAGINEA DE ANSAMBLU!”
Cei mai mulţi dintre studenţii cursului CBPN 01, simt că s-au împotmolit! Monica, e o primă dovadă…
Câţi oare dintre ei sunt siguri pe ceea ce fac? Câţi au reuşit să facă tranziţia de la modul de gândire „salariat” la modul de gândire „antreprenor”?
Ceea ce se petrece, spune că foarte puţini!
Automat, mi-am pus întrebarea:
CE AM OMIS?
Altfel formulat, ce anume mi-a scăpat, pe ce trebuia să pun accent mai mare la curs şi am trecut cu vederea?
Şi mi-am amintit brusc de anul 2005, când am făcut o trecere în revistă a activităţii mele antreprenoriale şi am înţeles că încă mai gândeam ca un salariat! După 12 ani de afaceri OFFLINE!
În discuţia cu Monica, am făcut referire la cartea mea, „Freelancer’s Way”. Acolo, discutam despre o etapă esenţială în dezvoltarea modului de gândire antreprenorial şi anume, AUTOANGAJATUL sau FREELANCERUL.
Astfel, mi-am dat seama că am omis din curs aspectele legate de modul de gândire de tip „salariat”, cu caracteristicile acestuia, modul de gândire „autoangajat”, cu diferenţele specifice şi respectiv modurile de gândire „antreprenor” şi „investitor”.
Conştientizarea acestei scăpări, a venit în timp ce discutam cu Monica despre Hand-Made. Dar despre Hand-Made, cred că voi vorbi în altă parte.
Ne preocupă de mai multă vreme Hand-Made, mai ales că este ceva ce ne place şi, mai ales, este veriga esenţială ce face tranziţia dintre salariat şi autoangajat sau, FREELANCER!
Am scăpat cu totul din vedere după scrierea cărţii, faptul că am pus accent mai scăzut pe aceste aspecte în curs.
Chiar şi în cărţile „Cum să faci bani”, „Schimbul de valori”, „Libera circulaţie a valorilor”, deşi am abordat destul de detaliat aspectele punctuale, crede că am omis exact perspectiva MODULUI DE GÂNDIRE.
Acum, ceea ce avem toţi nevoie, este O SOLUŢIE. Una FUNCŢIONALĂ!
Aşa încât, acum cred că trebuie să mă retrag o vreme nedefinită într-o altă lume.
Am nevoie să trăiesc o vreme într-o lume în care TOTUL ESTE POSIBIL!
Singura lume pe care o ştiu în care orice este posibil, este:
Aşadar, cine vrea să mă urmeze, îl aştept în LUMEA LUI AINIVAL.
Soluţia pe care o ghicesc, se numeşte generic „DE LA SALARIAT LA INVESTITOR” şi cred că va fi noul curs CBPN, respectiv CBPN 02.
Planul iniţial, va fi modificat şi foarte probabil, proiectul prezentat iniţial în curs, rămâne valabil pentru CBPN 03.
Dar pentru a găsi o soluţie, am nevoie să stau de vorbă cu mine însumi şi pentru asta, am nevoie de o altă lume!
Vă invit aşadar, în LUMEA LUI AINIVAL!
Like this:
Talentul şi recunoaşterea formală
20 Apr 2011 10 comentarii
in Adevăruri simple, Autodezvoltare, Carte în serial, Dezvoltare personală, Jurnal de vacanţă, Talent Etichete:talentul autentic, talentul şi recunoaşterea formală
Spuneam în articolul trecut şi prin cărţile publicate, că am o viziune diferită asupra a ceea ce înseamnă „defecte”, „diferenţe”. Am amintit de un termen, un concept, încă prea puţin dezbătut şi încă şi mai puţin studiat şi pus în valoare. Acest concept, se numeşte…
TALENT.
Foarte multă lume confundă cantitatea cu calitatea.
Evident, mulţi vor avea tendinţa să mă combată. Voi ignora pornirile de acest fel şi voi continua să expun ideile care m-au condus la concluzia aceasta.
În primul rând, rezultatele directe de la cursul CBPN 01.
Există o confuzie şi o anumită perplexitate pe care o manifestă studenţii ajunşi la cursul 4, în care există un workshop, un examen. Acolo se cere între altele, enumerarea talentelor.
Primul aspect ciudat în opinia mea, este faptul că oamenilor le este groaznic de frică să afirme „sunt talentat”.
De unde ideea că a fi talentat este identic cu a fi o personalitate de talie mondială? De ce persistă confuzia între talent şi glorie, notorietate?
Iată o întrebare la care vreau să meditaţi:
Să fi fost oare Michelangelo Buonarotti mai puţin talentat la 5 ani ca la 55 de ani?
Să fi fost oare Yehudi Menuhin mai puţin talentat la 5 ani ca la 55 de ani?
Să fi fost oare Constantin Brâncuşi mai puţin talentat la 5 ani ca la 55 de ani?
Să fi fost oare Mircea Eliade mai puţin talentat la 5 ani ca la 55 de ani?
A început să se clarifice că e vorba aici despre confuzia între cantitate şi calitate?
Să mergem mai departe cu cercetarea.
Multă lume ignoră faptul că „talent”, înseamnă de fapt un singur lucru: POTENŢIAL.
Adică, virtual, orice om talentat poate deveni bogat, celebru şi chiar notoriu.
Cam toată lumea însă văd că porneşte de la falsa premisă că orice om talentat, este obligatoriu bogat celebru şi notoriu chiar. Cam toată lumea face confuzie între talentul cultivat cu perseverenţă şi expus cu aceeaşi perseverenţă oamenilor, societăţii, cu talentul ca potenţial.
Potrivit acestei false credinţe, orie eşti talentat, bogat şi notoriu de la vârsta de o zi, ori eşti un nimeni!
Oare, chiar aşa să fie?
Eu am descoperit că poţi fi talentat de la naştere şi să o apuci pe căi lăturalnice. Altfel spus, în loc să primeşti o îndrumare, o educaţie şi o susţinere competentă, care să îţi dirijeze eforturile către cultivarea talentului, primeşti o educaţie oarecare, stereotipă, foarte generală, constând în câteva principii de viaţă cu un grad de generalitate atât de mare, încât din perspectiva talentului, ea este practic inutilă. Ba chiar uneori, ea devine un balast atât de incomod, încât te târăşte ca o piatră de moară atârnată de picioarele unui înotător care este pus în situaţia de a salva pe cineva de la înec, în plină furtună.
Furtuna, este viaţa însăşi. Înecatul, este acea parte din noi care ar trebui să fie omul cu talent cultivat. Acea parte din noi, care se va îneca în valurile vieţii, dacă îi lipseşte educaţia şi instruirea specifică talentului.
Aţi auzit de talente „ratate”? Ei bine, poate acum auziţi prima oară, eu însă, am trăit groaza de a vedea şi atinge astfel de oameni! Cui a folosit oare moartea aceea a Îngerului?
De ce oare porneşte sistemul de învăţământ, de formare profesională, de la stupida premisă că talentul îşi este suficient sieşi şi că sunt destule câteva minute pentru a deveni faimos, notoriu, celebru, bogat, pentru a deveni învingător în viaţă?
Mie aceste presupuneri apriorice pe care le fac mai toţi cei care se dau drept dascăli — ba chiar mai emit şi pretenţii de competenţă, pe baza unor hârtii care atestă absolvirea unor forme de învăţământ şi ulterior a unor cursuri de „perfecţionare profesională”!! — mi se par dovada supremă a ignoranţei, a indiferenţei şi platitudinii interioare şi desigur, ca imediată consecinţă şi a platitudinii exterioare.
Are oare talentul nevoie de diplomă?
Au oare nevoie îndrăgostiţii de certificat de îndrăgostit emis de la primărie pentru a fi recunoscuţi ca atare pe stradă?
Pe cale de consecinţă, mă întreb:
Are oare nevoie un profesor talentat de gradul I didactic pentru a fi profesor talentat? Sau au nevoie mediocrii de acoperirea cu hârtii a mediocrităţii lor, pentru a îşi justifica ocuparea frauduloasă a unui loc sub soare?
Are nevoie Constantin Brâncuşi de diplomă de sculptor de geniu pentru a fi sculptor de geniu? Are nevoie Arthur Rubinstein de diplomă de pianist genial pentru a fi pianist genial?
Şi ca să concluzionez:
Are talentul autentic nevoie de recunoaştere formală?
Ce valoare are oare o recunoaştere formală — adică recunoaşterea prin hârtii a unei abilităţi sau instruiri oarecare — atâta vreme cât acea recunoaştere rămâne formală, pe hârtie adică, fără a produce însă şi vreun efect în viaţă, altul decât ocuparea unui post „corespunzător calificării”. Care calificare mă întreb şi te întreb? Calificarea formală?
Adică, pentru a spulbera confuziile: CALIFICAREA DE FORMĂ? Calificarea de ochii lumii?
Vreau să cred că acest articol te va ajuta să treci peste blocajul care te împiedică să afirmi cu curaj, „Da, am următoarele talente:…” Vreau să cred că ai destulă înţelepciune să treci peste educaţia formală, peste toate ideile anchilozate care ni se inoculează de mici şi care ne ucid încrederea în noi înşine. Vreau să cred că ai destulă înţelepciune să ne laşi pe noi, ceilalţi să vedem dacă putem recunoaşte acel talent, indiferent de stadiul său de dezvoltare. Poate putem face ceva pentru talentul tău. Puterea lui NOI, a făcut mereu miracole! Vreau să cred că indiferent ce părere vom avea noi, ai depăşit momentul dificil al primului pas făcut; că dacă vei primi un alt răspuns decât cel la care te aştepţi, vei trece la următorul talent, apoi la următorul, până când vei simţi TU ÎNSUŢI că ai ajuns la „zona sensibilă” la raiul sufletului tău, la acea lume interioară, din care, te poţi înălţa cu aripile larg deschise către orizonturi infinite.
Ştiu că talentul este imposibil de definit clar în cuvinte.
Pot spune despre talent doar că îţi aduce acea stare de fericire, acel sentiment că poţi să fii TU ÎNSUŢI fără să păgubeşti în vreun fel, ba chiar dimpotrivă, exact aşa cum spune şi biblia că, cu cât dai mai mult, cu atât eşti mai bogat!
„Căci celui care are, i se va mai da”
Aşadar, ce spui? Lasă-mi un comentariu aici, cu părerea ta!
Like this:
Grupul şi Echipa
19 Apr 2011 Un comentariu
in Adevăruri simple, Carte în serial, Cum să ai succes, Dezvoltare personală, Jurnal de vacanţă Etichete:coerenţa unui grup, grup coerent, grupul şi echipa, unitate în diversitate
De-a lungul anilor, am remarcat de multe ori, începând chiar din şcoala generală, că există „clase bune” şi „clase slabe”. M-am întrebat la început, ce înseamnă asta. Cum răspunsul a fost prea dificil de găsit, mi-am dat seama că singura modalitate de a afla, era să investighez, la nivelul puterii mele de înţelegere şi al posibilităţilor mele.
La început, am remarcat „atmosfera” din unele clase. În anumite colective, mă simţeam „altfel”.
Ce înseamnă „altfel”?
O întrebare firească, pentru un copil căruia părinţii — sătui de nenumăratele întrebări puse — i-au arătat Dicţionarul Enciclopedic, spunându-i „dacă mai ai nelămuriri după, atunci ne întrebi!”
Aşadar, am descoperit cel puţin un punct de plecare: „altfel”, trebuia să însemne ceva. Adică, trebuia să existe cel puţin o definiţie faţă de care, să se poată afirma, cu un grad de generalitate acceptabil „slabă”, respectiv „bună”.
Fiind eu un om prea puţin impresionat şi impresionabil de opiniile standard, după ce am descoperit că majoritatea înţelege prin „clasă bună” mulţi copii cu note mari, am vrut să văd altceva. Am vrut să văd de ce există astfel de clase. După primele observaţii, am constatat că există o cale lungă şi anevoioasă înaintea mea, dar în acelaşi timp, pasionantă. Cu atât mai mult cu cât, puneam în aplicare îndemnul repetat al Mamei: „Învaţă să cunoşti la oameni!”
Astfel, călătoria pornită de la o nedumerire, a ajuns să devină un fel de scop în viaţă.
Cu timpul, am descoperit termenul „echipă”. Dar dintr-o altă perspectivă. Iniţial, „echipă” însemna „echipă de fotbal” — mai populară ca altele — echipă de baschet, de handbal, de volei, etc. Ceva mai târziu, în liceu, am descoperit conceptul de echipă de bridge. După ce am învăţat să joc bridge, prin anul III de liceu, am început să descopăr că există o diferenţă între termenii „grup” şi „echipă”.
În primul rând, am remarcat că „grup”, poate fi aplicat la o mulţime de entităţi, care pot fi în egală măsură obiecte, Fiinţe — forme de existenţă diferite, ca să fiu mai scurt. De pildă, grup de blocuri, grup de persoane, grup de câini, grup de pisici.
Bunăoară, într-o staţie de autobuz, avem un grup de persoane.
Mai târziu, am observat că există „ceva” care face distincţia între grupuri: coeziunea.
Căutând să clarific ce anume înseamnă concret „grup coerent”, am descoperit că cu cât coerenţa unui grup e mai mare, cu atât mai multe rezultate pozitive obţine acel grup.
Mi-am amintit fugitiv de o carte care îmi plăcuse şi în care exista un angajament „Toţi pentru unul şi unul pentru toţi!”
Citind apoi mai multe cărţi ale lui Al. Dumas-tatăl, am regăsit formula. Acum, aş formula-o astfel: „Toţi ca unul şi unul ca toţi!”
Foarte mulţi profesori, antrenori, folosesc următoarea formulă de îndemn: „Dacă vrem să răzbim, dacă vrem să învingem, trebuie să fim toţi ca unul!”
Una dintre erorile pe care este oricine expus să o facă după ce descoperă ce înseamnă coerenţa şi echipa, este aceea de a confunda unitatea cu uniformitatea.
Am văzut acestă confuzie cam la 95 % dintre cadrele didactice, care reproşează sistematic elevilor lor că „sunt leneşi, indolenţi” şi alte epitete. De unde vine etichetarea? De la faptul că există un număr variabil de elevi care la acel obiect de studiu, au rezultate slabe şi foarte slabe. Şi cadrul didactic, vine şi cu „argumentul forte”: „La obiectul, cutare, ai zece pe linie, deci eşti capabil! Dar eşti puturos!”.
Aşa am descoperit că idioţenia şi suficienţa rămân la locul lor şi după absolvirea unei facultăţi! Mai grav încă, chiar şi după un doctorat, a doua facultate…
M-am întrebat ani în şir, care să fie cauza pentru care cam toţi profesorii — cu rarisime excepţii, care de altfel au intrat în istorie — dovedesc o îngustime de minte şi un comportament de automat de debitat texte învăţate pe de rost. Mai grav chiar, unii ajung să dobândească o atare flexibilitate în automatizarea, în robotizarea muncii lor, încât ajungi să confunzi versatilitatea cu talentul şi cu competenţa reală care derivă din talentul cultivat.
Aşa am descoperit o imensă clasă de oportunişti, perfecţionaţi ca simulanţi de competenţe diverse.
Dacă fenomenul observat este la scară mică, el este de natură să fie evitat şi ignorat. Ce poţi face însă când fenomenul se manifestă la scară globală? Când competenţa reală, ţine de enciclopedia recordurilor? Unde se află neregula?
Cu timpul, am reuşit să fac asocierea dintre conceptele „talent”, „echipă”, „coeziune” şi „performanţă”.
Aşa am reuşit să reinventariez observaţiile mele făcute de-a lungul anilor şi să remarc de pildă faptul că, „clasele bune”, aveau un diriginte cu talent pedagogic; obiectele de studiu la care majoritatea avea note mari, aveau un profesor talentat; echipele cu multe victorii, aveau în componenţă un sportiv talentat iar cele care urcau frecvent pe podium, aveau şi un antrenor talentat. Două exemple am în minte: Echipa de fotbal a Braziliei (Pele) şi echipa de gimnastică a României, Montreal 1976. La Montreal, avem două nume importante: Talent sportiv = Comăneci şi Talent pedagogic = Caroli (Marta & Bela).
Poate te întrebi de ce am abordat tocmai această tematică şi tocmai acum.
Răspunsul e mai nuanţat şi presupune un minim grad de detaliere.
Am reuşit să constitui cu o parte dintre absolvenţii cursului CBPN 01, grupul „ParteneriatZP”.
Prin urmare, am reuşit să facem cel puţin un pas înainte: dintr-o mulţime oarecare de elemente umane, am făcut o mulţime orientată. Adică, un grup.
Vom fi capabili să devenim O ECHIPĂ?
Ce înseamnă asta?
Am spus mai sus: Cel puţin 1 jucător talentat şi cel puţin 1 antrenor talentat.
Fiind eu însumi unul dintre cei 8 coechipieri, ştiu sigur că avem cel puţin un jucător talentat. Întrebarea este…
Avem şi antrenorul talentat?
La această întrebare va trebui să răspundem noi, cei 8 membrii ai consiliului director CBPN.
Cel puţin teoretic, cel puţin pe moment, eu sunt cel care este antrenorul. Deşi, e posibil să existe cineva cu adevărat talentat, fără să ştie poate asta… Am o astfel de bănuială…
Cel puţin din cele de până acum, asta reiese!
Aşadar, ECHIPĂ = COEZIUNE.
Dar în viziunea mea, înseamnă unitate în diversitate! Înseamnă 8 talente distincte, îmbinate într-un produs unic: ECHIPA!
De ce consider că abordarea aceasta este mai potrivită?
Voi reveni cu ideile despre această abordare, în articolul viitor!
Până atunci, toate cele bune!
Iată şi un ultim gând: Mulţumesc lui Carmen Anca Rus pentru următorul videoclip:
Şerban Stănescu
Transferul de valori
25 Mar 2011 Un comentariu
in Adevăruri simple, Carte în serial, Dezvoltare personală, Educaţie financiară Etichete:autodezvoltare, dezvoltare personală, instruire şi auto-instruire, planificarea, planul de acţiune, regula lui vilfredo pareto sau 20 -80, transferul de valori, vânzarea timpului
În articolul „Regula lui Vilfredo Pareto sau 20 — 80”, spuneam că există o formulă magică pe care, dacă o rostesc, toată lumea ştie despre ce este vorba în articol.
Iată formula magică: TIMP.
Toată lumea — şi absolut toată lumea! — are de la naştere zile.
Atunci când Făt-Frumos-ul sau Ileana-Cosânzeana a împlinit o zi, are un capital de 86.400 secunde.
Într-un an, sunt 365,25 zile, deci vom avea la vârsta de un an, 365,25 x 86.400 secunde. Asta înseamnă exact 1 Kressus, cum spuneam: 757.382.400 SECUNDE.
Jocul de cuvinte, este intenţionat. Aluzia e chiar la „Averile lui Cressus”, celebrul rege al Lidiei, din secolul VI î. Hr.
Să ne întoarcem acum la cele două personaje ale noastre, Păcală şi Tândală.
Păcală, este simbolul Creativităţii. Tândală, este simbolul consumatorismului sau „Pică pară mălăiaţă, în gura lui Nătăfleaţă”.
În biblie, ni se spune de peste 5.000 de ani:
„Căci celui care are, i se va mai da, iar celui care se vaită de lipsuri, i se va lua şi ceea ce are.”
Păcală, aşa cum bine ştim, este sărac din punct de vedere material. Marea lui avere însă, este Creativitatea.
Tândală, fiind cam leneş de felul lui şi cam fără carte, ajunge să îşi vândă TIMPUL lui Păcală. De ce? Foarte simplu! Atât timp cât refuzi să oferi Valoare, cât crezi că toată lumea e datoare la tine, depinzi de toţi cei din jur care pot să îţi ofere ceea ce ai nevoie pentru a supravieţui. Ce ai însă de oferit, altceva decât TIMPUL TĂU? Nimic!
Prin urmare, oricine poate oferi un singur serviciu sau produs cuiva, trece în familia „Păcală” iar cei care aşteaptă să primească, trec în familia „Tândală”.
Tot acest proces de transfer de valori, are loc de secole dinspre cei creativi, către consumatori.
Există desigur, în acest lanţ al transferului de valori, anumite verigi care distorsionează transferul echitabil. Analiza „ce”, „cum”, „de ce”, este lungă şi extrem de dificilă.
În esenţă, ea ţine de evoluţia individuală, de capacitatea de integrare în mediu şi, mai ales, de capacitatea de comunicare globală a fiecăruia.
În principiu, familia Tândală, o constituie majoritatea populaţiei globului, care datorită ignoranţei, se lasă manipulată, acceptând fără rezerve orice opinii ale oricui. Există o aşa-numită „elită” a familiei Tândală — Tândală-şef — care a descoperit că poate simula pe Păcală şi poate impune cu forţa brută anumite reguli. Această „elită”, Tândală-şef, a ajuns să trăiască atât pe spinarea propriei familii, căreia îi promite sistematic marea cu sarea, cât şi pe spinarea familiei Păcală, care, din motive ştiute doar de membrii acestei familii (vezi Corinteni XIII), acceptă o anume formă de sclavie. Sau, cel puţin în aparenţă, aşa stau lucrurile.
Trecând acum dincolo de metafore, transferul de valori, are loc în dublu sens:
— de la creatori — producători către consumatori;
— de la consumatori către creatori — producători;
Mecanismul, deşi este simplu, scapă observaţiei de secole. Sunt foarte puţini cei care ştiu exact ce anume se schimbă în realitate şi care sunt valorile reale.
Iată marele secret:
Ceea ce se schimbă în realitate, este TIMP.
La începutul vieţii, ne vindem timpul, pentru „bani”. Mănâncă cineva bani? Se îmbracă cu ei? Nici vorbă! Banii sunt un simbol al valorii, folosit pentru uşurarea transferului de valori! Sau cel puţin, aşa ni se spune de către experţii în economie, noi o luăm drept bună şi ne lăsăm păcăliţi din ce în ce mai uşor.
Spunem că avem nevoie de bani pentru a mânca, a ne îmbrăca, etc… Deci, până la urmă, altceva avem nevoie: Hrană, adăpost, îmbrăcăminte, încălţăminte, educaţie, recunoaştere, un scop în viaţă. Studiaţi piramida lui Maslow şi veţi vedea exact pentru ce vă vindeţi din ce în ce mai mult timp şi cam pe unde aţi ajuns cu dezvoltarea personală.
Revenind la exemplul nostru al aplicării principiului Pareto, Păcală, îşi investeşte timpul în a găsi soluţii. Tândală, îl iroseşte aşteptând să capete soluţiile de la alţii. Astfel, tot aşteptând de la alţii, el îşi iroseşte capitalul de timp.
Ar fi încă destul de bine dacă ar fi doar atât. Din păcate însă, Tândală, are şi el nevoie să mănânce şi toate celelalte. Aşa că, oricât ar răbda, va ajunge să îşi vândă TIMPUL. Cui? Evident, unui Păcală! De ce? Simplu! Pentru că Păcală tot căutând soluţii şi-a dezvoltat capacităţi noi, care îi permit să ofere de lucru altora, potrivit competenţelor fiecăruia.
Dar la competenţe scăzute, vânzarea timpului merge prost, pentru că sunt mulţi care oferă acelaşi „produs” iar cererea e limitată. Prin urmare, preţul obţinut pe ora vândută, va fi din ce în ce mai mic, cu trecerea timpului.
Vă aduceţi aminte „Revoluţia maşinistă” din secolul XIX?
Oamenii s-au revoltat împotriva patronilor care au introdus tehnologii noi, au distrus maşinile care „le luau locurile de muncă”.
Ei bine, acum trăim o nouă variantă a aceleiaşi „revoluţii”. Tipul tehnologiilor contestate este altul.
Din nefericire pentru enorm de mulţi, şi atunci ca şi acum, tehnologiile vor învinge, pentru că în spatele oricărei tehnologii, sunt oameni! Dar aceşti oameni au competenţe extinse! Ei vor folosi aceste tehnologii pentru a îşi asigura succesul în viaţă.
Astfel, cei care se cramponează de meseriile învechite, vor avea de ales între o căutare nesfârşită a unui loc de muncă, a lucra orice, oriunde, pe sume de bani derizorii şi a învăţa ceva nou.
Afacerile online, sunt noile tehnologii. Ele asigură un număr nelimitat de locuri de muncă la domiciliu, asigură un cu totul alt nivel al valorificării TIMPULUI, alte posibilităţi de instruire şi auto-instruire.
Singura dificultate constă în faptul că, înainte de a avea propria ta afacere online, trebuie să înveţi ce înseamnă, să înveţi să îţi planifici succesul, apoi să munceşti cu perseverenţă pentru a produce valorile specifice talentului tău, apoi să înveţi să promovezi acele produse şi servicii şi să le vinzi, celor care au nevoie de ele.
Principiul lui Pareto, ne spune cam câţi oameni din totalul populaţiei mondiale, este dispusă să facă tot ce am spus în fraza anterioară: 20%
Aceşti 20%, vor deţine în continuare 80% din valorile mondiale, pentru simplul motiv că ei ştiu să facă distincţia între valoare şi non-valoare.
FREE! FREE! FREE!
Comentarii recente