Calendar 2012
21 Dec 2011 Scrie un comentariu
in Autodezvoltare, Cum să ai succes Etichete:Calendar 2012
Cadoul meu de Crăciun pentru tine!
Adevărul Interior
30 Noi 2011 Scrie un comentariu
in Adevăruri simple, Autodezvoltare, Dezvoltare personală Etichete:Adevărul Interior, Autocunoaştere, capacităţi extrasenzoriale, criza, cum să faci bani fără bani, descoperirea Adevărului Interior, dezvoltarea talentelor, esenţa oricărei afaceri, identificarea talentelor, radiestezie
Poate ţi se pare ciudat titlul acesta pentru acest blog. Şi chiar este!
Totuşi, ceea ce poate să ducă un om înainte, să crească o idee, este un singur lucru: ADEVĂRUL INTERIOR.
Aşa încât, în încheierea acestui blog — pentru că priorităţile mele s-au reordonat substanţial şi acest blog va fi actualizat din ce în ce mai rar — vreau să îţi povestesc despre Adevărul meu Interior.
Te întrebi poate ce importanţă are Adevărul Interior în afaceri?
Este ESENŢA ORICĂREI AFACERI!
Indiferent de mediul în care alegi să dezvolţi o afacere, ea trebuie dezvoltată pe propriul tău Adevăr Interior.
De pildă, o afacere fondată pe talent, conţine în ea Adevărul tău Interior. Doar într-o astfel de afacere, vei avea MOTIVAŢIA NECESARĂ să depui orice efort este necesar, pentru a o construi şi a o dezvolta.
Am întâlnit în cei peste 18 ani de afaceri, mulţi oameni care îşi ziceau „de afaceri”. În realitate, tot ceea ce am putut vedea în ei, era un slujbaş cu funcţie mare, care abia aştepta — poate de ani de zile — să aibă subalterni, pentru a putea abuza de ei, a îi umili, a îi desfiinţa ca oameni.
Am învăţat din afaceri că, afacerea pe care o ai, e oglinda fidelă a ceea ce ascunzi tu înăuntrul tău! Adică, a Adevărului tău Interior!
Eşti un om mic, meschin şi obsedat de tot felul de fantome? Afacerea ta va fi una în care salariaţii vor munci ca nişte sclavi, vei tuna şi vei fulgera, oricât de bine ar munci tut tot vei avea ceva de criticat, sărbătorile vor fi doar pemntru tine, datorii faţă de firmă au doar salariaţii, că — mdeh! — doar eşti şef!
Eşti un om ADEVĂRAT?
Oamenii vor veni LA TINE! Serviciul va fi aproape un pretext pentru a fi împreună, pentru a accepta împreună provocări şi a găsi soluţii pentru toţi.
În această ordine de idei, din 15 iulie 2011, de când incidentul tehnic a întrerupt cursul CBPN 01 şi m-a pus în situaţia de a RE-analiza serios TOTUL, am discutat cu Monica, de foarte multe ori privitor la afacerile online, la Home Business.
De ce?
Foarte simplu de spus, dar dificil de detaliat…
În cursul acestui an, am discutat cu Monica direcţiile în care vom canaliza atât efortul individual cât şi cel al echipei.
Am stabilit de comun acord că vom dezvolta un Home Business.
Se pare că eu am înţeles greşit ceva, sau poate doar am interpretat incorect semnalele venite atât de la ea cât şi din mediul înconjurător.
Despre ce este vorba?
Acest blog are un nume provocator: „Cum să faci bani fără bani”.
M-am ocupat de el, am realizat multe cu ajutorul acestui instrument şi am pus la dispoziţia TA, materiale care acoperă o arie largă de subiecvte din domeniul afacerilor online.
Am făcut asta cu bucurie, ca şi cum m-aş fi aflat într-un mare birou al firmei mele, în care colegii sunt toţi cei care vin aici, CA ŞI TINE.
Atunci când am început acest blog, aveam un obiectiv precis: să identific acele modalităţi şi mecanisme care, odată asamblate într-un mecanism mai mare, să transforme VALORILE în bani, FĂRĂ A CHELTUI BANI.
Ei bine, deja în luna iunie 2011, reuşisem să demonstrez că SE POATE.
Cu alte cuvinte, OBIECTIVUL FUSESE ATINS!
Din iunie mai departe, deşi aveam planuri mari cu acest blog, parcă în mod misterios, „motoarele” mele au început să îşi scadă treptat turaţia, să am randament din ce în ce mai scăzut.
Am căutat o soluţie simplă, o explicaţie „dintr-o bucată”:
M-am săturat de afacerile online şi vreau să mă apuc de altceva?
Deşi abia îmi pusesem întrebarea, în două săptămâni, am şi primit răspunsul!
A apărut pe 15 iulie (poate cu o zi sau două mai devreme) incidentul tehnic ce a pus capăt cursului CBPN 01 — ce zic eu „a pus capăt”, că de fapt a pus pe butuci o mulţime de alte „piese”, pe lângă curs! — şi m-am trezit în faţa unui Adevăr Interior:
Home Business înseamnă pentru mine, mult mai mult decât credeam!
Înseamnă de pildă, toţi oamenii alături de care am fost luni în şir şi de care acum, mă simţeam rupt, „decapitat” parcă.
Undeva, nebulos, se contura un răspuns, dar am avut nevoie de un timp să refac la alt nivel ceea ce deteriorase incidentul din 15 iulie 2011.
Straniu fenomen, un nou incident tehnic, mai grav ca primul — hosting providerul mi-a anulat contul de hosting pe care găzduisem domeniul meu, primul după aproape 3 ani de absenţă profesională de pe web! — survine pe 30 septembrie şi îmi dărâmă practic 3 luni de muncă.
Din nou, constat că sunt dispus să o iau de la capăt şi că Home Business este ceea ce vreau. Dar în egală măsură, vrea şi Monica!
Totuşi, ce se petrece? Unde e fisura prin care se strecoară energia, către alte direcţii? Şi CĂTRE CARE DIRECŢII?
Aşa am ajuns să meditez îndelung la cartea lui Paulo Coelho — ALCHIMISTUL.
Există acolo o frază cheie:
„Acolo unde îţi este Inima, îţi este şi Comoara!”
Primul gând — stupid, copilăresc, recunosc asta, eram sub presiunea evenimentelor — a fost „Monica!”. Ba chiar mi s-a părut ceva firesc! Şi chiar este!
Apoi, într-o discuţie cu ea, m-a izbit o remarcă… Colaterală firului discuţiei, dar parcă a fost un Booooom! „Ignori Pădurea, din cauza copacului!”
Deşi discutam despre cu totul altceva, m-a izbit ca o cărămidă în creştetul capului!
Am pus cele două idei cap la cap şi am înţeles ceea ce ignorasem…
Dragostea excesiv focalizată, duce la idolatrie. Începusem să reduc afacerile online la „bani”, „cum să faci bani”, etc.
Pe de altă parte, condensasem în Monica, toţi oamenii cu care am lucrat de-a lungul anilor, pe net. O justificare era clară, distanţa faţă de România. Dar justificările sunt inutile…
Vorbeam cu ea şi undeva, la un nivel profund, mă minţeam că vorbesc cu toţi, că sunt alături de toţi. Că există o comunicare reală şi efectivă.
Dar simţeam că mă depărtez, inclusiv de Monica. Simţeam că dacă voi continua pe linia „bani”, „bani fără bani”, voi ajunge să merg în direcţie opusă.
Aşa a apărut criza.
A durat puţin, aveam de recuperat 3 luni de muncă, de dat drumul la un sit de membership, aşa că, trebuia să mă limpezesc repede!
Şi clarificarea a venit, când am dat drumul la ZENLA Free Market Membership Site!
Am înţeles ceea ce refuzasem să accept timp de mulţi ani, din cauza asocierilor emoţionale şi raţionale din copilărie şi chiar de până pe la 40 de ani…
Am înţeles că mi-a plăcut să fac cursul CBPN 01, că îmi place să fiu alături de oameni, să împărtăşesc cu ei cât de mult pot, din tot ceea ce am adunat în mine până acum!
Iar asta, necesită alte mecanisme, alt nivel de performanţă şi alocarea de alte resurse. Atât din perspectivă cantitativă, a diversităţii cât şi calitativă.
Aşadar, am cugetat adânc, asupra unei întrebări în faţa căreia ne aflăm toţi:
ÎNCOTRO?
Şi Monica şi eu, ne-am simţit destul de dezorientaţi. Am discutat mult, am făcut presiuni asupra ei destul timp şi am simţit că e nevoie de o perioadă de bilanţ. De clarificări.
Presiunile exercitate asupra mea, atât de faptul că ne-am asumat aici în Grecia o experienţă extrem de dificilă — în condiţii nebuneşti ne-au spus unii — riscuri mult peste cele estimate, cât şi incidentele şi obstacolele din online, au scos însă la iveală SOLUŢII şi încă ceva: ZONA DE INTERES COMUN dintre mine şi Monica.
Astfel, am analizat ceea ce ne-a preocupat constant în anii de când suntem împreună.
Rezultatul, concluziile, le-am sintetizat în titlul acestui articol: ADEVĂRUL INTERIOR.
Aici am alocat foarte multe resurse, asta vrem amândoi să facem mai departe!
Să continuăm călătoria numită „descoperirea Adevărului Interior”.
Aşadar, la întrebarea „Încotro?” răspunsul este:
AUTODEZVOLTARE, AUTOCUNOAŞTERE ŞI TRANSMITEREA EXPERIENŢEI.
Aşa s-a născut de fapt ZENLA Free Market, aşa s-a născut concursul de creaţie literară ZENLA, aşa am reuşit să clarificăm puţin direcţiile de dezvoltare în continuare.
Momentan, tot ce pot să spun este că acest blog şi-a îndeplinit misiunea cu succes.
Va rămâne în continuare la dispoziţia tutoror celor interesaţi, ca material didactic pentru cursul de afaceri online.
Adăugarea de materiale noi însă, va avea loc doar pe blogul meu, blog.sserbanro.info şi respectiv pe situl de membership, ZENLA Free Market Membership Site.
Am decis să ne concentrăm amândoi eforturile către ceea ce simţim nevoia să facem şi să ne dispersăm mai puţin în direcţiile secundare.
Amănunte, poţi găsi dacă te interesează, pe blogul meu:
Telegrafic, direcţiile de dezvoltare vor ţine seama de Realitatea noastră Interioară: Autocunoaştere, identificarea talentelor, dezvoltarea talentelor, radiestezie, capacităţi extrasenzoriale şi sprijinirea cât mai largă a celor care au pornit pe calea dezvoltării talentelor şi a construirii unei afaceri BAZATĂ PE TALENTELE DESCOPERITE.
În perspectiva anului 2012:
- Curs CBPN 02 Modulul 2 — Cum să scrii o carte;
- Curs CBPN 02 Modulul 3 — Cum să publici o carte;
- Curs de Telepatie – Educaţia Corpului Emoţional;
- Curs de Radiestezie;
- Redactarea şi finalizarea cărţii „De la PayPal la bani”;
- Redactarea şi finalizarea cărţii „Efectul Placebo”;
- Redactarea şi finalizarea cărţii „Poarta” din ciclul „Lumea lui Ainival”
Mai sunt încă multe alte proiecte în lucru. Voi vorbi mai detaliat despre ele, pe blogul meu.
Aşadar, dacă îţi place acest blog, dacă vrei să rămâi alături de Monica şi de mine, te aşteptăm pe ZENLA Free Market Membership Site, pe blogul Monicăi şi desigur, pe blogul meu.
Mulţumim pentru răbdarea şi timpul acordate,
Monica şi Şerban Stănescu, cu drag!
Soluţii gratuite — Dezavantaje
30 Iul 2011 4 comentarii
in Autodezvoltare, Autodidact - studiu pe calculator, CBPN-01, Cursuri gratuite, e-Learning, Studii de caz Etichete:învăţământul informatizat, cursurile online, soluţii gratuite — dezavantaje, utilizarea resurselor gratuite
Iată revin cu un articol, după o perioadă ceva mai lungă de pauză.
Voi începe o serie de articole în care voi căuta să prezint concluziile desprinse din derularea cursului CBPN 01 şi desigur, ce perspective sunt mai departe.
O primă discuţie voi deschide acum legată de utilizarea resurselor gratuite.
Fac acest lucru deoarece pe lângă multiplele avantaje ale soluţiilor gratuite, pe care în parte le-am arătat, există şi dezavantaje, care ne conduc la concluzia că încă mai este mult de muncit, enorm de mult, până când vom avea la dispoziţie toate instrumentele necesare dezvoltării unor sisteme gratuite de educaţie, sisteme care să ofere posibilităţi şi şansa unui trai decent şi pe scară largă — aceasta însemnând tuturor categoriilor sociale, indiferent de vârstă sau nivel de instruire.
Sunt conştient că am ţintit extrem de sus cu acest curs şi că realitatea ne obligă să regândim totul, funcţie de ceea ce se poate, REALMENTE.
Iată în acest articol, un caz concret.
Pentru a putea asigura grastuitatea unui curs oarecare, este nevoie ca acesta să se bazeze EXCLUSIV pe resurse gratuite.
Acest lucru este mai mult decât evident, deoarece în momentul când există un singur element de cost, acei bani trebuie recuperaţi de undeva şi în mod explicit, de la cei care beneficiază de produs sau serviciu.
Ori, primul element de cost, este însăşi elaborarea cursului. Volumul de muncă şi banii investiţi în CBPN 01, depăşesc lejer 35.000 euro!
Unul din cdele mai importante elemente gratuite folosite în construirea infrastructurii informaţionale a cursului CBPN 01, a fost un serviciu autoresponder GRATUIT. Îl cunoşteam încă din toamna lui 2006: FREEAUTOBOT.COM.
Ei bine, se pare că după circa 7 ani de funcţionare, acest serviciu a fost desfiinţat de către furnizorii săi!
Am fost sesizat de către unul dintre cei mai buni studenţi, Virginia Cepreaga, asupra faptului că de o vreme a încetat să primească cursurile.
Evident, am verificat imediat şi am remediat situaţia prin mail, trimiţându-i cursurile restante. De fapt, fiind vorba despre ultimele 8 cursuri, i-am trimis tot pachetul.
Totuşi problema a rămas!
Care sunt studenţii care au rămas fără cursuri? Pentru că mai sunt şi alţii!
Cine vrea cu adevărat să meargă mai departe, în mod cert, mă va contacta, cum au făcut atâţi alţi studenţi.
Există grupurile şi există blogurile, deci totul se poate rezolva, până la un punct.
Acest punct se numeşte precis, CONTINUAREA CURSULUI GRATUIT.
Aici, ne-am blocat!
În momentul de faţă, am un număr extrem de redus de posibilităţi de a mai asigura gratuitatea cursului şi ele sunt următoarele:
- Să realizez un pachet de produse informaţionale pe care să îl transmit printr-un sit de download şi să renunţ la interactivitatea cursului. Probabilitatea ca cursul să continue în acest mod, este de 98% sau chiar mai mult. Voi explica şi de ce, în continuare.
- Să caut alt serviciu gratuit de autoresponder. În primul rând, precizez că îl am deja pe listă de cel puţin 6 luni. Se numeşte ListWire şi pare a fi suficient de flexibil şi performant pentru necesităţile cursului. Dar avem aici un mare semn de întrebare: Cât va rezista acest serviciu gratuit? Cu alte cuvinte, când va cădea, asemeni freeautobot.com? Îmi este practic imposibil să evit această întrebare, deoarece va trebui să depun un efort considerabil pentru a reface toate materialele necesare reluării cursului şi a remedierii tuturor celorlalte pagube pricinuite de căderea freeautobot.com. Pentru că mai sunt şi alte pagube şi e nevoie de timp pentru a le remedia pe toate. Ori pentru a dispune de acest timp, trebuie să renunţ fie la a îmi câştiga existenţa, ceea ce mă îndoiesc că ar face oricine altcineva în locul meu, fie să renunţ la somn, odihnă, recreere şi orice altă activitate. Am şi eu totuşi o viaţă personală, o familie a mea şi chiar îmi place ceea ce am realizat cu Monica pe plan personal. De aceea, mă îndoiesc serios că merită să fac un astfel de efort. Sună a sacrificiu stupid şi mi se pare că a face astfel de năzbâtii, e de-a dreptul inutil şi ţine de teribilismele infantile. Oricum, acum îmi lipseşte orice motivaţie pentru a face aşa ceva.
- Să instalez propriul meu autoresponder pe hostingul meu. Am testat şi această variantă. Am instalat timp de 3 zile, de dimineaţă până seara, tot ce am găsit FREE şi se potriveşte cu ce oferă hostingul meu. Din păcate, volumul de muncă este enorm şi problema suportului tehnic, lasă de dorit. Pentru că un program complex ca autoresponderul, înseamnă sute, poate mii de ore de programare şi cunoştinţe de nivel înalt în programare. A întreţine sau a crea un astfel de program, înseamnă ceva ce mă depăşeşte. Ceea ce mă conduce la întrebările şi concluziile de la punctul 2.
- Să folosesc un serviciu plătit. Exclus din start, deoarece cursul este gratuit şi ar însemna să cheltui eu bani din buzunarul meu, de dragul unor necunoscuţi. Am văzut cam câtă recunoştinţă, bun simţ şi respect manifestă cei care au beneficiat deja de curs, până acum 15 zile, când au survenit problemele. Atunci când vânzările vor acoperi cel puţin cheltuielile lunare cu întreţinerea cursului, o să mai reflectez asupra oportunităţii. Până atunci, prefer să mă ocup cu altceva.
- Să folosesc varianta free, a unui serviciu cu plată (getrersponse sau aweber) Aici însă, cunosc evoluţia dinainte. Aş ajunge rapid la limitările variantei free, momnent în care ori aş renunţa la servicii, ori… accept să plătesc o versiune mai bună! Adică, practic am ajuns în punctul de plecare… De unde bani pentru GRATUIT?
Aşadar, încotro?
Da, trebuie clarificată situaţia, pentru că deja sunt oameni care aşteaptă CBPN 02.
În primul rând, trebuie să spun că îmi place să mă ocup cu învăţământul online. Cred în asta şi mai cred că sunt foarte mulţi profesori capabili care, dacă vor vedea acest curs, vor căpăta curajul de a începe viaţa după cu totul alte reguli decât cele făcute de ministerul aşa zisei educaţii. Care educaţie, am văzut cu toţii la capacitate şi bacalaureat. Şi asta, de ani mulţi deja. Cosmetizările adevărului, au devenit deja obiceiuri la ordinea zilei.
Cred că acum, singura alternativă reală la educaţie, sunt cursurile online, învăţământul informatizat şi argumentaţia e prea lungă. Poate am să deschid dezbaterea pe blogul meu personal.
Doar câteva idei:
- Pot bebeficia de educaţie toţi cei din casă, indiferent de vârstă şi nivelul curent de pregătire;
- Se învaţă în familie şi asta înseamnă enorm de mult pentru cimentarea relaţiilor dintre membrii familiei;
- Se evită cheltuielile inutile şi exorbitante pretinse de sistemul de învăţământ pesudo-gratuit pe care îl oferă statul, care, de altfel, percepe peste 550 de taxe şi impozite pentru serviciile execrabile pe care le oferă, alături de miliardele de abuzuri grosolane în serviciu şi de conducerea dictatorială, discreţionară a statului, fără a ţine cont în nici un fel de nevoile reale ale românilor; dreptul la vot a ajuns să fie o bătaie de joc, o simplă formalitate menită să prostească pe cei care mai cred în dreptul la vot şi alte minciuni cum ar fi „democraţie”. Mă opresc aici cu argumentaţia, pentru că tematica blogului e alta. O să revin dacă doreşti să dezbatem, dar aşa cum am precizat, pe blogul meu personal.
- Procesul de învăţământ, poate decurge în interesul real al celui educat, cel care simte nevoia de educaţie, fără a avea obligaţia de a înghiţi tone de propagandă politică, religioasă, economică, sau a învăţa zeci de manuale, stupide şi inutile celor mai mulţi.
- Profesorii ar fi în măsură să îşi facă realmente meseria, pentru că ar lucra de acasă, ar lucra doar cu cei realmente interesaţi, întâlnirile „tete-a-tete”, având doar un rol de întărire a relaţiilor interumane, de comunicare la nivel energetic, spiritual sau, când se pune problema certificării abilităţilor dobândite, printr-un examen „pe viu”. Las la o parte că ar fi imposibil să lucreze prost, deoarece ar exista o ofertă largă de cursuri şi fiecare interesat, ar alege ce e mai bun pentru el. Ar supravieţui DOAR COMPETENŢELE! De fapt, e principalul motiv pentru care guvernele frânează dezvoltarea învăţământului informatizat: protecţia socială a incompetenţilor, care umplu la refuz tot ceea ce înseamnă aparatul de stat…
- Timpul liber. Acesta este cu siguranţă cel mai mare avantaj de care beneficiezi! Poţi învăţa potrivit ritmului tău interior!
- Costuri infime! Da, e şi acesta un aspect! Atunci când ai de unde alege, apare şi scăderea preţurilor! De ce stau lucrurile aşa? Deoarece cheltuielile legate de energia electrică, oricum se fac; cele legate de conexiunea la internet, oricum se fac. Dar în acest fel, beneficiază toţi cei din casă, deci practic, costul educaţiei, scade direct proporţional cu numărul beneficiarilor din acea familie! E un avantaj pe care doar un orb pe toate planurile = IGNORANT, îl poate neglija!
Mă opresc aici cu argumentele. Ele sunt mult mai multe, dar, cum am spus e nevoie de o serie de articole în care să dezbatem serios subiectul învăţământului online, cu bune şi mai puţin bune, cu soluţiile existente, cu ce se poate face ACUM, să ne împărtăşim visele, speranţele, realizările şi nerealizările, astfel încât să învăţăm din orice.
Zece paşi spre sărăcie
08 Iun 2011 Scrie un comentariu
in Adevăruri simple, Autodezvoltare, Cele mai mari Secrete, Dezvoltare personală Etichete:arta de a fi sărac, zece paţi spre sărăcie
Oricât ar părea de ciudat, a fi sărac, este o artă!
De-a lungul anilor, m-am învârtit foarte mulţi ani printre săraci şi am reuşit să le smulg secretele acestei arte pe care ei o mânuiesc magistral! Arta de a fi sărac!
Iată mai jos care sunt cei 10 paşi care te conduc garantat la sărăcie:
- Ascunde-te cât mai bine în anonimat! De exemplu, în dosul unui nickname sau username şi al unei parole.
- Refuză orice contact cu lumea! E singurul mod în care te poţi afla în siguranţă!
- Urmăreşte cu atenţie toate reclamele de la televizor, radio şi din presă!
- Refuză să citeşti cărţi care te scot din lumea ta sigură. Citeşte doar romane siropoase, gen Sandra Brown. Ele îţi vor garanta succesul pe calea sărăciei!
- Înconjoară-te cu cât mai mulţi oameni săraci! Ei sunt singuriii care te pot înţelege!
- Refuză să înveţi orice! Prea multă carte, strică!
- Cheltuie-ţi banii în malluri şi supermarketuri! Oricând poate să apară o nouă criză şi e bine să ai de toate, măcar pentru câteva luni, acolo!
- Evită persoanele care au imaginaţie, care acţionează rapid şi care vorbesc puţin, dar fac multe! Ei sunt un pericol de moarte pentru zona ta de confort! Din cauza lor apar atâtea schimbări periculoase în lume, care ameninţă liniştea şi siguranţa celor ca tine!
- Fă mereu şi mereu aceleaşi lucruri pe care ai învăţat să le faci la grădiniţă! O să ajungi într-o bună zi să fii expert în ele şi atunci vei da lovitura vieţii tale! Toată lumea îţi va cădea la picioare şi vei călca triumfător pe capetele tuturor!
- Bârfeşte şi invidiază pe toţi oamenii de succes ai momentului! Din cauza lor ai tu atâtea necazuri, încât abia îţi mai vezi capul de ele!
Succes în atingerea celei mai înalte sărăcii cu putinţă!
Balada mediocrităţii
26 Mai 2011 Scrie un comentariu
in Adevăruri simple, Autodezvoltare, Cum să ai succes, Dezvoltare personală Etichete:balada mediocrităţii, ce înseamnă a fi mediocru, ce înseamnă a munci, datoriile vechi se plătesc cel mai greu, lipsa de informaţii, mediocritate
În articolul precedent, vorbeam despre o boală extrem de gravă: IGNORANŢA.
Simptomele acestei boli, se numesc generic, MEDIOCRITATE.
Despre asta voi vorbi, foarte pe scurt, în articolul de astăzi. Pe scurt, deoarece dacă ar fi să scriu „pe lung”, ar ieşi o carte de talia „Encyclopedia Britannica” şi mi-ar consuma —foarte probabil — tot restul vieţii, cu tot apetitul meu pentru scris!
Şi acum, hai să începem!
În liceu, am fost un elev mediocru. Note, undeva în zona 7 – 7,50.
Am terminat liceul cu o lucrare de diplomă în cercetare. Singura din acel an!
În prima facultate, am fost sub-mediocru; am abandonat, pentru că am înţeles că am nevoie de prea multe clarificări legate de ceea ce vreau de la mine şi de la viaţă.
Aşa încât, m-am angajat. Pentru a treia oară în viaţă, pentru că primele angajări, au fost în vreme ce eram elev în liceu. În vacanţe!
Aşa am aflat ce înseamnă a munci.
Am muncit 4 ani ca salahor în industria chimică, de la secţia de producţie la laboratorul de cercetare. Aşa am învăţat ce înseamnă a fi mediocru.
M-am hotărât să fac o facultate, pentru a părăsi un mediu în care eram condamnat iremediabil la mediocritate; aşa am învăţat că datoriile vechi se plătesc cel mai greu şi că atunci când sunt hotărât să fac ceva, renunţ la orice ocupaţie secundară.
Am muncit 4 ani ca salahor într-o uzină mecanică de material rulant (vagoane de marfă), am făcut o facultate, am terminat cu media generală 9 şi 10 la licenţă şi am învăţat că atunci când îţi scrii pe hârtie obiectivele, indiferent de cât de fantastice sunt, se împlinesc; am mai învăţat că munca fizică brută şi cea intelectuală, fac un mariaj ideal; am mai învăţat că nerespectarea corpului fizic şi a nevoilor sale, conduce la epuizare şi în final, la boală.
Una dintre deciziile sub-mediocre cele mai grave, a fost când am refuzat propunerea — făcută de conducătorul de proiect, prof. dr. Ing. Sorin Badea —de a îmi breveta ca inovaţie, lucrarea de licenţă. A fost prima lecţie referitoare la veniturile pasive şi valoarea imensă a proprietăţii intelectuale.
Eram prea tânăr şi neştiutor ca să o pricep, dar mi-a fost servită!
A doua decizie sub-mediocră, care m-a costat enorm —pe lângă 15 ani din viaţă şi o căsnicie ratată — a fost aceea de a accepta compromisul de a merge după soţia mea, într-un oraş în care perspectivele mele erau zero, în care m-am simţit respins şi tratat ca un venetic, încă din primele zile. Dacă m-aş fi angajat în Bucureşti şi ea ar fi refuzat să mă urmeze, era dovada clară a decesului „căsniciei” noastre. Am acceptat să prelungesc cu 15 ani agonia unei căsnicii care a murit în clipa când soţia mea şi-a pus părinţii înaintea ei înşişi şi a soţului. Am fost destul de orb încât să refuz acest adevăr evident pentru toţi, mai puţin pentru mine.
Am rămas cu o întrebare al cărei răspuns a devenit imposibil de dat: „Ce ar fi făcut dacă aş fi rămas în Bucureşti?”. Pot face doar presupuneri, pe baza altor decizii similare pe care le-a luat ea, în anii ulteriori. Iar analizele ulterioare, au demonstrat că eu am greşit, că ar fi trebuit să rămân în Bucureşti.
M-am comportat mediocru şi când — în anul 2000 — am fost pus în situaţia de a decide singur privitor la viitorul meu în afaceri. Am cedat iar nervos, când am fost refuzat de soţia mea — a doua oară în viaţă într-o decizie crucială — şi în loc să divorţez, am amânat iar.
Care a fost principala cauză a deciziilor costisitoare? Lipsa de informaţii, de educaţie specifică, în domeniul în care trebuia să decid.
A venit apoi anul 2003, când am ajuns la capătul puterilor. Deprimat, dezamăgit, blazat, îmi doream un singur lucru: să mor. Pensionarea, mi se părea mai rea decât o condamnare pe viaţă la galere sau la ocna de sare!
Divorţul de la finele lui 2003 însă, a rupt, a spulberat „zona de confort”!
Am început să descopăr treptat toate iluziile cu care m-am drogat singur, ani în şir.
Din acel final de an 2003, totul a început să se schimbe în viaţa mea. Am început să îmi amintesc de crezurile mele, de faptul că atunci când mi-am propus să fac ceva am reuşit şi chiar am reuşit de fiecare dată!
În anul 2007, am reuşit să fac inventarul resurselor de care dispun. Acest inventar, l-am numit în acea vreme, „Ritmuri Interioare”. Astăzi, el se numeşte „Începutul călătoriei”.
Am ales acest nume, deoarece am vrut să îmi amintească pentru tot restul zilelor că acea decizie din aprilie 2007, decizia de a publica prima mea carte, de a îmi dezvolta talentele, mi-a schimbat toată viaţa.
Astăzi, am alături de mine o femeie care mă obligă în fiecare clipă să dau tot ceea ce am mai bun în mine. Şi ştiu că dacă va pleca dintre noi astăzi, tot mă va obliga, de acolo, din Lumea Îngerilor! Şi asta pentru că a reuşit să îmi amintească faptul că prima datorie a oricui, este să fie vrednic de el însuşi!
Asta înseamnă să lupte cu mediocritatea din el, până la ultima clipă, până la ultima sa suflare!
Te temi de mediocritate? Şi eu. Dar sunt conştient că sunt mediocru încă în multe direcţii, aşa cum sunt conştient că sunt foarte bun în altele. Sunt conştient că fiecare rând pe care îl citesc într-o carte, e o partidă de şah jucată cu mediocritatea, o partidă în care i-am dat şah-mat!
TU, ce ai de gând? MERGI LA PAT? La remiză, adică? Sau vrei să îi dai mat?
TU decizi. Şi faci asta, în fiecare secundă a existenţei tale! Fie că ştii, că eşti conştient, fie că o faci inconştient, IEI DECIZII!
Crede-mă, e preferabil să le iei CONŞTIENT!
Vânătorii de gratuităţi 2 — Soluţii
25 Mai 2011 6 comentarii
in Adevăruri simple, Autodezvoltare, Cele mai mari Secrete, Cum să ai succes, Dezvoltare personală, Know-How Etichete:ceea ce simţi că te împlineşte, filmele motivaţionale, grav bolnav de ignoranţă, nick vujicic, vânătorii de gratuităţi 2 — soluţii, wayne dyer
În prima parte a articolului, am semnalat o stare de blocaj, un obstacol.
În acest articol, o să caut să prezint câteva soluţii. Evident, aplicarea lor şi succesul, depind de cât anume şi ce anume îşi doreşte fiecare din cei în cauză.
Unul din blocajele cu care m-am confruntat mulţi ani, a fost lipsa încrederii în forţele proprii. De aici şi încă din câteva direcţii care în esenţă se numesc „programe subliminale moştenite de la părinţi şi maturi”, a rezultat o atitudine şovăielnică şi ezitări îndelungi în luarea deciziilor. Am pierdut enorm de-a lungul anilor şi am început — ca mai toată lumea de altfel — să caut vinovaţi. Evident, în afara mea şi în afară de mine!
Apoi, am început să am dubii privitor la adevăratele cauze ale „ghinioanelor”. Aşa că, am vrut să ştiu mai multe despre ce înseamnă „succes”, „milionar”, etc. Încet-încet, am descoperit că anturajul mă influenţează în mod covârşitor. Am înţeles altfel zicerea bătrânească „Spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti!”.
Anii de Yoga — atât teoretic cât şi practic — mă învăţaseră deja despre feluritele forme de post = abţineri = tapas.
Într-o zi, am făcut brusc conexiunea între blocaje, alimentaţie şi anturaj. Cum? Foarte simplu! În Orient, există o zicere similară cu cea de mai sus:
„Spune-mi ce mănânci, ca să-ţi spun cine eşti!”
La început, m-a izbit similaritatea celor două aforisme din popor. Îmi era practic imposibil să ignor înţelepciunea atâtor generaţii care păstraseră în conştiinţa colectivă = Eul colectiv = Egregoriu, această informaţie. Cum am copilărit la Munte, am învăţat destul de devreme că toate îşi au rostul lor sub Soare!
Deci?
La Yoga şi la fizică, am învăţat despre REZONANŢĂ. Rezonanţa astăzi, înseamnă practic radio, walkie-talkie, sateliţi de comunicaţii, cuptoare cu microunde, telefonie mobilă, televiziune, dezagregarea calculilor (biliari, hepatici, renali) cu ultrasunete. Am enumerat doar aplicaţiile foarte cunoscute ale rezonanţei.
În lumina fenomenului (Legii!!) de rezonanţă, am făcut pentru prima oară conexiunea între ceea ce mănânc, oamenii cu care vorbesc de obicei, starea psihică generală —circumstanţe agravante = sunt empatic, psihometru şi telepat din naştere — şi rezultatele pe care le obţin în viaţă.
Sensibilitatea extremă cu care m-am născut, nefiind educată, eram permanent expus, peste măsură pentru mine, distorsiunilor de câmpuri provenite de la cei maturi din jurul meu.
După ce am ales să îmi găsesc singur drumul în viaţă, am început să caut soluţii pentru „problemele” mele.
Astfel, încă dinainte de a abandona cursul Yoga, eram hotărât să învăţ şi să aplic ceea ce simţeam înăuntrul meu că funcţionează şi am înţeles în cei 6 ani de Yoga.
Două teme aveam în vedere: LIBERUL ARBITRU şi REZONANŢA.
Am început să ţin posturi, din ce în ce mai severe.
Aşa am descoperit că, mâncarea îmi influenţează covârşitor şi gândurile şi emoţiile. Şi vă invit să urmăriţi videoclipurile lui Pera Novacovici, „Pastila de psihologie x”. Chiar vă rog pe toţi care veniţi pe aici, să vedeţi ce zice un psiholog de profesie despre mâncare şi anturajul în care trăieşti!
Să revin la subiect însă!
Câteva metode sunt aplicabile la oricine, pentru a deveni om de succes, care, în ultimă instanţă, se rezumă la îţi schimba modul de gândire!
Metoda 1: Schimbă-ţi anturajul! Caută să stai cât mai mult în compania oamenilor de succes, a miliardarilor! Cum? Foarte simplu! Caută cărţi scrise de milionari şi publicate FREE pe internet. Caută cu Google (Yahoo Search, Ask, AltaVista, Lycos, Bing, etc.) „citate celebre” ale multimiliardarilor lumii, caută informaţii despre ei pe www.forbes.ro [Exemplu: analist de geniu]
Urmăreşte situl care îţi face o zi bună.
Metoda 2: Schimbă-ţi obiceiurile alimentare! Ceea ce mănânci, îţi modifică frecvenţa proprie de vibraţie. Aşa cum condensatorul variabil dintr-un aparat radio schimbă postul pe care îl recepţionezi prin modificarea frecvenţei de rezonanţă, tot aşa mâncarea va acţiona ca un condensator variabil asupra „posturilor” pe care le recepţionezi. Astfel, anumite alimente te vor face să te simţi atras de mediile violente, în care lumea se ceartă şi se consumă în acte de violenţă de diverse intensităţi, în vreme ce altfel de alimente, te predispun la calm, linişlte, echilibru, diminuarea stărilor de tensiune = stress.
Metoda 3: Relaţia cu tine şi cu cei apropiaţi. Acordă o mai mare atenţie relaţiilor cu tine însuţi şi cu cei foarte apropiaţi. Caută să îi ajuţi ori de câte ori poţi, să le spui o vorbă frumoasă — asta este gratis şi te costă mult mai puţină energie decât să urli şi să faci crize de isterie din orice fleac!
Metoda 4: Dăruieşte ceva, ori de câte ori ai ocazia! Fă cât mai multe daruri, indiferent cui! Aici, internetul şi chiar noi, cei de la Proiectul ZENLA, te putem ajuta. E simplu, descarci cărţile FREE pe care le avem sau dacă le ai deja, fă-le cadou cât mai multor oameni! Cu siguranţă, ai o listă de contacte pe internet! Trimite-le linkul de download la cărţi! O să le faci o bucurie şi TU, o să câştigi în ochii lor, fie şi pentru că te-ai gândit la ei!
Metoda 5: AUTOEDUCAŢIE CONTINUĂ. În fine, pentru cei care vor să facă bani, a te implica într-o afacere online, înseamnă AUTOEDUCAŢIE. Dar mai înseamnă şi a îţi crea propriul tău loc de muncă, DE ACASĂ! Îl imaginezi cum vrei TU să fie şi îl construieşti pas cu pas! Crezi că există în toată lumea un expert mai competent ca tine să facă asta? Dacă crezi asta, ei bine, TE ÎNŞELI AMARNIC!
Metoda 6: Inspiraţia şi modelele de viaţă. Renunţă la toţi sfătuitorii şi devino PROPRIUL TĂU CONSILIER! O să descoperi rapid de tot cât de greşit te-au condus cei din jur şi câte prostii ai făcut luându-te după ce ţi-a zis „X” sau „Y”. E foarte posibil să descoperi cu această ocazie, că ceea ce am recomandat aici, are valoare universală şi e aplicabil de către oricine…
În principiu, acestea sunt metodele pe care le aplicăm şi eu şi Monica şi o mare parte a prietenilor noştri de pe internet. Acestea sunt metodele pe care am descoperit că le aplică de fapt, cam toţi oamenii bogaţi.
Mulţi oameni, între care şi noi, am crezut că există secrete teribile privind bogăţia, ascunse cu intenţie. În ultimii ani, am avut atât de multe dovezi că toate „secretele” sunt la lumină, încât ne-am ruşinat de orbirea care ne-a împiedicat să le vedem peste tot în jurul nostru!
ORBIREA, se numeşte IGNORANŢĂ.
E cea mai gravă boală din câte au existat vreodată, dar —veste foarte bună!— este vindecabilă!
Medicamentele de care ai nevoie, se numesc generic: LITERATURĂ. Sau, CĂRŢI. Mai există acum şi o altă categorie de medicamente: FILMELE MOTIVAŢIONALE.
Două nume îţi dau: NICK VUJICIC şi WAYNE DYER.
Acum, ŞTII! Dacă peste o lună eşti la fel de grav bolnav de ignoranţă, atunci EŞTI SINGURUL VINOVAT ŞI ÎŢI MERIŢI SOARTA!
Dacă în şcoală, liceu, facultate, depindeai de părerea altora, ACUM, SOARTA TA, E ÎN MÂINILE TALE!
Lasă scuzele şi apucă-te să faci CEEA CE SIMŢI CĂ TE ÎMPLINEŞTE!
Talentul şi recunoaşterea formală
20 Apr 2011 10 comentarii
in Adevăruri simple, Autodezvoltare, Carte în serial, Dezvoltare personală, Jurnal de vacanţă, Talent Etichete:talentul autentic, talentul şi recunoaşterea formală
Spuneam în articolul trecut şi prin cărţile publicate, că am o viziune diferită asupra a ceea ce înseamnă „defecte”, „diferenţe”. Am amintit de un termen, un concept, încă prea puţin dezbătut şi încă şi mai puţin studiat şi pus în valoare. Acest concept, se numeşte…
TALENT.
Foarte multă lume confundă cantitatea cu calitatea.
Evident, mulţi vor avea tendinţa să mă combată. Voi ignora pornirile de acest fel şi voi continua să expun ideile care m-au condus la concluzia aceasta.
În primul rând, rezultatele directe de la cursul CBPN 01.
Există o confuzie şi o anumită perplexitate pe care o manifestă studenţii ajunşi la cursul 4, în care există un workshop, un examen. Acolo se cere între altele, enumerarea talentelor.
Primul aspect ciudat în opinia mea, este faptul că oamenilor le este groaznic de frică să afirme „sunt talentat”.
De unde ideea că a fi talentat este identic cu a fi o personalitate de talie mondială? De ce persistă confuzia între talent şi glorie, notorietate?
Iată o întrebare la care vreau să meditaţi:
Să fi fost oare Michelangelo Buonarotti mai puţin talentat la 5 ani ca la 55 de ani?
Să fi fost oare Yehudi Menuhin mai puţin talentat la 5 ani ca la 55 de ani?
Să fi fost oare Constantin Brâncuşi mai puţin talentat la 5 ani ca la 55 de ani?
Să fi fost oare Mircea Eliade mai puţin talentat la 5 ani ca la 55 de ani?
A început să se clarifice că e vorba aici despre confuzia între cantitate şi calitate?
Să mergem mai departe cu cercetarea.
Multă lume ignoră faptul că „talent”, înseamnă de fapt un singur lucru: POTENŢIAL.
Adică, virtual, orice om talentat poate deveni bogat, celebru şi chiar notoriu.
Cam toată lumea însă văd că porneşte de la falsa premisă că orice om talentat, este obligatoriu bogat celebru şi notoriu chiar. Cam toată lumea face confuzie între talentul cultivat cu perseverenţă şi expus cu aceeaşi perseverenţă oamenilor, societăţii, cu talentul ca potenţial.
Potrivit acestei false credinţe, orie eşti talentat, bogat şi notoriu de la vârsta de o zi, ori eşti un nimeni!
Oare, chiar aşa să fie?
Eu am descoperit că poţi fi talentat de la naştere şi să o apuci pe căi lăturalnice. Altfel spus, în loc să primeşti o îndrumare, o educaţie şi o susţinere competentă, care să îţi dirijeze eforturile către cultivarea talentului, primeşti o educaţie oarecare, stereotipă, foarte generală, constând în câteva principii de viaţă cu un grad de generalitate atât de mare, încât din perspectiva talentului, ea este practic inutilă. Ba chiar uneori, ea devine un balast atât de incomod, încât te târăşte ca o piatră de moară atârnată de picioarele unui înotător care este pus în situaţia de a salva pe cineva de la înec, în plină furtună.
Furtuna, este viaţa însăşi. Înecatul, este acea parte din noi care ar trebui să fie omul cu talent cultivat. Acea parte din noi, care se va îneca în valurile vieţii, dacă îi lipseşte educaţia şi instruirea specifică talentului.
Aţi auzit de talente „ratate”? Ei bine, poate acum auziţi prima oară, eu însă, am trăit groaza de a vedea şi atinge astfel de oameni! Cui a folosit oare moartea aceea a Îngerului?
De ce oare porneşte sistemul de învăţământ, de formare profesională, de la stupida premisă că talentul îşi este suficient sieşi şi că sunt destule câteva minute pentru a deveni faimos, notoriu, celebru, bogat, pentru a deveni învingător în viaţă?
Mie aceste presupuneri apriorice pe care le fac mai toţi cei care se dau drept dascăli — ba chiar mai emit şi pretenţii de competenţă, pe baza unor hârtii care atestă absolvirea unor forme de învăţământ şi ulterior a unor cursuri de „perfecţionare profesională”!! — mi se par dovada supremă a ignoranţei, a indiferenţei şi platitudinii interioare şi desigur, ca imediată consecinţă şi a platitudinii exterioare.
Are oare talentul nevoie de diplomă?
Au oare nevoie îndrăgostiţii de certificat de îndrăgostit emis de la primărie pentru a fi recunoscuţi ca atare pe stradă?
Pe cale de consecinţă, mă întreb:
Are oare nevoie un profesor talentat de gradul I didactic pentru a fi profesor talentat? Sau au nevoie mediocrii de acoperirea cu hârtii a mediocrităţii lor, pentru a îşi justifica ocuparea frauduloasă a unui loc sub soare?
Are nevoie Constantin Brâncuşi de diplomă de sculptor de geniu pentru a fi sculptor de geniu? Are nevoie Arthur Rubinstein de diplomă de pianist genial pentru a fi pianist genial?
Şi ca să concluzionez:
Are talentul autentic nevoie de recunoaştere formală?
Ce valoare are oare o recunoaştere formală — adică recunoaşterea prin hârtii a unei abilităţi sau instruiri oarecare — atâta vreme cât acea recunoaştere rămâne formală, pe hârtie adică, fără a produce însă şi vreun efect în viaţă, altul decât ocuparea unui post „corespunzător calificării”. Care calificare mă întreb şi te întreb? Calificarea formală?
Adică, pentru a spulbera confuziile: CALIFICAREA DE FORMĂ? Calificarea de ochii lumii?
Vreau să cred că acest articol te va ajuta să treci peste blocajul care te împiedică să afirmi cu curaj, „Da, am următoarele talente:…” Vreau să cred că ai destulă înţelepciune să treci peste educaţia formală, peste toate ideile anchilozate care ni se inoculează de mici şi care ne ucid încrederea în noi înşine. Vreau să cred că ai destulă înţelepciune să ne laşi pe noi, ceilalţi să vedem dacă putem recunoaşte acel talent, indiferent de stadiul său de dezvoltare. Poate putem face ceva pentru talentul tău. Puterea lui NOI, a făcut mereu miracole! Vreau să cred că indiferent ce părere vom avea noi, ai depăşit momentul dificil al primului pas făcut; că dacă vei primi un alt răspuns decât cel la care te aştepţi, vei trece la următorul talent, apoi la următorul, până când vei simţi TU ÎNSUŢI că ai ajuns la „zona sensibilă” la raiul sufletului tău, la acea lume interioară, din care, te poţi înălţa cu aripile larg deschise către orizonturi infinite.
Ştiu că talentul este imposibil de definit clar în cuvinte.
Pot spune despre talent doar că îţi aduce acea stare de fericire, acel sentiment că poţi să fii TU ÎNSUŢI fără să păgubeşti în vreun fel, ba chiar dimpotrivă, exact aşa cum spune şi biblia că, cu cât dai mai mult, cu atât eşti mai bogat!
„Căci celui care are, i se va mai da”
Aşadar, ce spui? Lasă-mi un comentariu aici, cu părerea ta!
Echipa
19 Apr 2011 Scrie un comentariu
in Autodezvoltare, Carte în serial, Cum să ai succes, Jurnal de vacanţă Etichete:echipa
Dacă v-a plăcut videoclipul cu Al Pacino din articolul precedent, atunci vă ofer atât textul în limba Română cât şi înregistrarea audio tradusă, adaptată în Limbajul Zero Negaţii şi interpretată de mine.
Încă o dată, Mulţumesc Anca! Se pare că am făcut o alegere bună atunci când te-am ales preşedintă a Consiliului Directot al CBPN!
„Într-adevăr, aş vrea să ştiu ce să spun… Trei minute până la cea mai mare bătălie a vieţilor noastre profesionale… Totul se rezumă la ASTĂZI! Fie ne vindecăm ca ECHIPĂ, ori… ne vom dezintegra. Centimetru cu centimetru, joc după joc, până când vom fi terminaţi. Suntem în iad acum, doamnelor şi domnilor. Crdedeţi-mă! Şi, putem sta aici, să aşteptăm să ne fie stors şi rahatul din noi, SAU, putem să luptăm pentru drumul nostru de întoarcere întru Lumină! Putem să ne căţărăm afară din iad!! Câte un centimetru odată. Acum, mi-e imposibil să o fac pentru voi; sunt prea bătrân pentru asta. Privesc în jurul meu şi văd aceste feţe tinere şi mă gândesc… vreau să spun… Am făcut toate alegerile greşite pe care le poate face un om de vârstă mijlocie: mi-am bătut joc de toţi banii mei; fie că veţi crede ori veţi refuza să credeţi, am alungat pe toţi cei care m-au iubit vreodată; şi în ultima vreme, mi-e imposibil să suport faţa pe care o văd în oglindă. Ştiţi… pe măsură ce îmbătrâneşti în viaţă, încep să îţi fie luate lucruri. Asta… asta este o parte din Viaţă. Dar, noi învăţăm aceasta, doar când începem să pierdem câte ceva. Afli astfel centimetrii din Jocul Vieţii. Aşa este şi în football. Pentru că în oricare dintre Jocuri — Viaţă sau football — marja de eroare este atât de mică, vreau să spun… Un pas prea târziu sau prea devreme şi o cam dai în bară; o jumătate de secundă prea încet sau prea iute, cam ratezi prinderea. Centimetrii de care avem nevoie, sunt pretutindeni în jur! Sunt în fiecare pauză a Jocului, în fiecare minut, în fiecare secundă. În această echipă, luptăm pentru acest centimetru. În această echipă, ne sfărâmăm în bucăţele şi îi sfărâmăm pe toţi cei din jurul nostru, pentru acest centimetru. Tragem cu ghearele şi cu dinţii pentru aceste centimetru; deoarece ştim că atunci când am adunat toţi acei centimetri, asta va face împuţita diferenţa dintre învins şi învingător! Diferenţa dintre a trăi şi a muri! Am să vă spun asta… În orice luptă, cel care câştigă centimetrul, este individul care e gata să moară! Şi ştiu că dacă mi-a mai rămas vreun pic de viaţă, este pentru că încă sunt dispus să lupt şi să mor pentru acest centimetru. Pentru că, asta este ce este Viaţa: zece centimetri care se află în faţa ta! Acum, mi-e imposibil să vă determin să îi faceţi. Trebuiue să vă uitaţi la omul de lângă voi; să vă uitaţi în ochii lui. Eu cred că veţi vedea un om care va merge acel centimetru pentru voi; vedea un om care se va sacrifica pentru această echipă, deoarece ştie că atunci când va veni vremea, veţi face la fel pentru el! Aceasta este ECHIPA, doamnelor şi domnilor! Şi, fie ne vindecăm ACUM CA ECHIPĂ, ori vom muri; ca indivizi izolaţi. Acesta este football, oameni buni. Asta e totul! Acum!… Ce o să faceţi?!”
O lună de vacanţă
03 Apr 2011 4 comentarii
in Adevăruri simple, Autodezvoltare, Ultima oră! Noutăţi. Etichete:antreprenoriat, Carmen Anca Rus, CBPN-01, ghost, jurnal de vacanţă, Nossolar, o lună de vacanţă, parteneriat zenla
Astăzi, am vorbit cu Anca pe messenger. Anca, vine de la Carmen Anca Rus, fosta mea studentă de la cursul de afaceri online CBPN 01, şi prima absolventă cu certificat a cursului. Am certat-o că e capabilă dar e dezordonată, agitată şi împrăştiată.
Să-mi fie ruşine! „Fă ce zice popa”?!?
În primul rând, din discuţia cu ea, am observat că fac greşeli de ortografie „typo” cum le zicem noi, butonarii. Ce mai e şi asta? Mi-am dat seama că răspunsul e simplu, simplu de tot!
AM OBOSIT!
De când am terminat pregătirea şi constituirea grupului „Parteneriat ZENLA”, mă tot învârt în jurul cozii. Parcă ceva îmi lipseşte şi randamentul meu e foarte slab!…
Îmi place foarte mult ceea ce fac! Dar, pe de altă parte, cam ce exemplu dau eu studenţilor mei? Muncă până la epuizare? Am mai făcut asta cu ceva ani în urmă. Rezultat? Hepatită!
— Cam care ar putea fi cauza, domnu’ doctor?, întreb.
Medicul mă priveşte cu tâlc direct în ochi şi îmi răspunde:
— Păi… aveţi un program foarte ordonat!…
Ridic mâinile sus — „mă predau”, cu alte cuvinte — şi răspund la rândul meu
— Domnu’ doctor, gata, ajunge! Aşa e! Am un program foarte „ordonat”.
În vara lui 2005 şi până spre finele lui septembrie, când am început să capăt culoarea pingelelor, am avut un program care suna cam aşa: vreo 17 ore de muncă zilnic; masă, când îmi aminteam; somn, când adormeam cu capul pe tastatură.
Când Anca mi-a zis „odihneşte-te!”, parcă un fulger mi-a trecut pe sub ochi! „Octombrie 2005!”
M-am străduit să le ofer studenţilor de la curs maximum de valoare şi cât mai mult din experienţa îngrămădită prin ungherele Fiinţei mele, de-a lungul celor 18 ani de antreprenoriat.
De un singur lucru am uitat: Să îi învăţ să se odihnească! Să se respecte pe ei înşişi, să aibă grijă de „cutia” asta, numită „corp”!
Discuţia cu Anca, mi-a mai amintit şi de filmul „Nossolar”, care mie mi-a plăcut foarte mult, mai ales că sunt destul de familiarizat cu plimbările prin Astral. E adevărat, o imagine a Astralului Inferior atât de detaliată, cred că e prima oară când văd în toţi anii de căutări. În viziunile mele, acea lume era mai curând o ceaţă vag cenuşie. Foarte rar am avut „alunecări” în zona aceea de frecvenţe. Interferenţe scurte, da. M-am cutremurat însă, pentru că ştiu că aşa este. De altfel, mai văzusem ceva asemănător: „Ghost”, cu Patrick Sweize şi Demi Moore. Grozav film şi acesta! În „Ghost” însă, e tratată problema stratului-tampon dintre Fizic şi Astral, aşa numitul „plan eteric”, o zonă care este mult mai densă decât Astralul.
În film, m-a zgândărit ceva „Sinucigaşule!”
În sfârşit…
În timp ce discutam cu Anca, m-am hotărât să îmi iau vacanţă. O lună de vacanţă!
Ce voi face?
Încă îmi este neclar.
Ceea ce ştiu este că vreau să fiu EU!
Am senzaţia că oboseala asta mi se trage de la nişte… „ceva” ignorate sau sărite cu rândul, „în viteză”.
Iar în această viteză, am uitat să îi învăţ pe studenţii mei câteva lucruri importante, care ţin în general de succes, deci şi de succesul în afaceri: odihna, recunoştinţa, jurnalul succesului.
Trei elemente cheie ale oricărei reuşite.
Prima idee care mi-a venit, evident — ce altceva ar fi putut să fie?! — este să scriu o carte. O altfel de carte. Fără un plan precis. Doar cu un titlu precis:
JURNAL DE VACANŢĂ.
Foarte probabil, va fi o carte publicată „real time”, pe primul meu blog, blogul de pe WebLog. Şi aşa l-am oropsit de când cu „Bani fără bani”. Cred că a venit vremea să îmi plătesc datoriile!
Aşa că, dacă vrei să mai fim împreună, mă găseşti pe http://serbanstanescu.weblog.ro
Ai să ai ocazia de a vedea un blog cu Google PageRank 2 şi vreo 17.000 vizitatori.
Te aştept!
O zi frumoasă!
Regula lui Vilfredo Pareto sau 20 — 80
21 Mar 2011 Scrie un comentariu
in Adevăruri simple, Autodezvoltare, Cele mai mari Secrete, Cum să ai succes, Educaţie financiară Etichete:autodezvoltare, dezvoltare personală, planificarea, planul de acţiune, regula lui vilfredo pareto sau 20 -80, vânzarea timpului
Principiul Pareto sau regula 20 — 80, sunt concepte foarte bine cunoscute tuturor celor care au studiat marketing, au lucrat în vânzări la o trans-naţională sau într-un MLM, fie el clasic, „din om în om”, fie în varianta lui modernă, „din mail în mail”.
Despre principiu şi despre Vilfredo Pareto, se găsesc destule pe internet şi am să trec peste o repetiţie inutilă.
Reiau ideile dintr-un articol precedent:
1. „20% din populaţia mondială deţine 80% din avuţia mondială”
2. „20% din clienţi aduc 80% din venituri”
3. „20% din acţiuni aduc 80% din rezultate”
Încă de când am aflat despre acest principiu, m-a izbit uşurinţa cu care poate fi verificat în practică. Oriunde am căuta o „încălcare”, sorţii de a o găsi, se izbesc de şanse zero! Chiar şi aparentele excepţii, la o analiză pertinentă, se dovedesc a fi de fapt interpretări greşite ale unor stări de fapte mai puţin evidente.
Ieri, făceam nişte consideraţii privitoare la observaţiile făcute de mine pe piaţa din Grecia, referitor la cursul aurului şi la cămătărie, în general. Aşa mi-a venit următoarea idee:
Presupunem că fiecare om se naşte cu o avere personală de 1 tonă aur, deci o mie kilograme aur.
Aceasta înseamnă că, la momentul actual, putem aproxima averea mondială ca fiind 7 miliarde de tone de aur, repartizate la 7 miliarde de oameni.
Cum sunt ele repartizate?
Aplicând succesiv regula 20 — 80, am obţinut următoarele valori, la a XIV-a iteraţie (repetare consecutivă)
5,73 oameni (adică 6) deţin 481.036.337 kilograme de aur.
Admiţând că valoarea unui gram de aur este de 25 euro, rezultă că fiecare din cei 6 oameni, are o avere personală de 12.059 miliarde euro!
Mă voi feri să fac speculaţii de genul „imposibil!” sau „Aha! Mafia mondială există!” sau „Ştiam eu că cineva ne suge sângele!”, etc.
Ceea ce pun eu aici în discuţie, este cu totul altceva:
Este oare posibil să ne naştem toţi cu aceeaşi avere şi să ajungem să devenim săraci şi să slugărim altora?
Eu m-am jucat puţin aici presupunând că ne naştem toţi cu o avere de 1000 kilograme de aur.
Hai să ne deplasăm puţin către o altă paradigmă.
Ce aţi zice dacă, la vârsta de un an, orice nou-născut în viaţă, ar avea o avere care în cifre reprezintă 757.382.400 (şapte sute cincizeci şi şapte milioane trei sute optzeci şi două mii patru sute) unităţi valutare. Hai să denumim această valoare „Kressus”.
În al doilea an vom avea 2 x Kressus, în al treilea an 3 x Kressus, etc., până — să spunem — ajunge copilul bunic şi are o avere de 75 Kressus, adică:
75 x 757.382.400 = 56.803.680.000 unităţi valutare
Asta se citeşte „cincizeci şi şase miliarde opt sute trei milioane şase sute opt zeci de mii.”
Potrivit principiului lui Pareto, omul nostru, poate fi:
1. Păcală. Asta înseamnă că el deţine 80% din averea comună a lui Păcală+Tândală.
2. Tândală. Asta înseamnă că i-a mai rămas din averea comună Păcală+Tândală, 20%
Prin urmare,
Păcală deţine 0,8*2*56.803.680.000 = 90.885.888.000
Tândală deţine 0,2*2*56.803.680.000 = 22.721.472.000
Sigur, o să zică toată lumea, „păi sunt destul de bogaţi amândoi, la atâta puzderie de milioane, ce mai contează câteva zeci în sus ori în jos?
Iar eu voi răspunde:
De aceea e plină lumea de săraci şi neputincioşi!
Vreţi o explicaţie a ce înseamnă aceste cifre?
În articolul viitor, „Transferul de valori”, voi oferi această explicaţie, deşi pentru cine e destul de perspicace, ea e extrem de simplă şi chiar evidentă!! Atât de simplă, încât absolut toată lumea ştie exact ce înseamnă aceste calcule!
E destul să rostesc o formulă magică şi toată lumea ştie!
A şti însă şi a conştientiza, în practică, sunt chestiuni total diferite una de cealaltă…
Vă aştept curând la „formula magică”!!












Comentarii recente